Dacă n-ar fi campionatul Rusiei, zău că nu prea am avea subiecte din fotbal. Nu, vă rog frumos să nu-mi amintiţi de amicalele echipelor noastre jucate sub poala muntelui prin Austria, că n-au nici o legătură cu fotbalul. Au, mai degrabă, cu pariurile, dar asta-i altă poveste şi implică mult mai multe personaje decât ne-am putea gândi. Cum ziceam, în lipsă de altceva, am văzut alaltăieri meciul lui Kuban Krasnodar cu Rubin Kazan. Petrescu şi gaşca românească (inclusiv alde Traore, care şi el vine tot din fotbalul ăsta) veneau după două chestii diametral opuse: mai întâi un start fulminant, când s-au tot învârtit pe treptele podiumului, urmat de un lanţ de ghinioane concretizat printr-o serie de trei înfrângeri consecutive, şi acasă, şi în deplasare. Adversarul lor de alaltăieri se afla la ora startului pe locul 3, ba mai avea şi antecedentele remarcabile, în ultimii câţiva ani fiind mai mereu angrenat în lupta pentru titlu. Mă uitam deja de vreo jumătate de oră la meci, când ăla micu’ vine şi mă-ntreabă: „Mă, tu la ce naiba te uiţi?”, că-ncercase, săracu’, să citească pe ecran numele echipelor, numai că nu ştia să citească scrierea cu păduchi slavoni. I-am spus şi a tras concluzia că m-am prostit rău dacă am ajuns să văd meciuri d-astea. Apoi l-a prins. Atât de tare, încât a rămas cu ochii lipiţi de ecran. Nu ne venea să credem că ăia sunt români. A, am uitat să vi-i amintesc: Dacian Varga şi Gigel Bucur. Nu Florescu, că ăsta nu era bun nici de liga a 2-a rusească, dovadă că l-au gonit. Aşadar, cu ce se îndeletniceau cei doi români în angrenajul conceput de al treilea, Dan Petrescu? Păi, cu ce ştiu ei mai bine: Dacian Varga executa toate, absolut toate cornerele şi loviturile libere, indiferent pe ce parte a terenului erau dictate, iar Gigel Bucur nu era doar coordonator de joc, ci şi responsabil cu pasele decisive, reuşind vreo 6-7 din astea, nici una terminată cu gol. A câştigat Kuban, repet: în deplasare, cu 2-0. Primul gol s-a dat cu capul dintr-un corner executat de Varga. Pe al doilea, dacă tot văzuse că pasele lui geniale n-au finalitate, l-a înscris chiar Gigel Bucur, după o pătrundere de care ar fi fost mândru şi Messi. A săltat mingea peste un fundaş, a preluat-o în faţa celui de-al doilea şi a buşit un voleu sub bară. Ştiţi care-s curiozităţile alea din titlu? Prima ar fi că de ce nu joacă ăştia doi la vreuna din echipele noastre care zic că vor în Europa. A doua e că de ce mă-sa nu i-a chemat nici un idiot din ăştia de se numesc „selecţioneri”. Apropo: faceţi pariu că nu-i cheamă nici acum Piţurcă?