Doru POPOVICI

Uite, de asta e frumoasă limba engleză: dai peste câte un cuvânt care în traducere înseamnă sumedenie de chestii, sau peste un altul care se traduce, în context, în două feluri atât de diferite încât putem vorbi chiar de antonime. O să detaliez tot contextual, mai încolo, deşi cred că deja aţi sesizat că în principiu e vorba despre cuvintele incluse în titlu iar cunoscătorii de engleză intuiesc spre ce mă îndrept. O iau însă pe ruta ocolitoare (trec peste amănuntul lingvistic că sintagmele „mă îndrept” şi „pe ruta ocolitoare” au tot atâta valabilitate cât clasica zicere a lui Halagian: „pase scurte şi pe sus”!). deci: în ultimele câteva luni am văzut nu mai ştiu câte campionate continentale şi mondiale, turnee, festivaluri (da, da, cel de la Toulon se numeşte chiar aşa: „Festivalul unde 19 de la Toulon”), fiecare din ele având anexat acest „under” care se traduce prin „sub”..., în locul punctelor fiind amplasată limita de vârstă. Ei bine, competiţiile despre care e vorba erau under 19, under 17, under 21, under 18, 20 sau 16. Under de la 16 la 21. Pe unii dintre tinerii şi foarte tinerii fotbalişti i-am văzut şi de câte două sau trei ori: de buuuni ce s-au arătat la un turneu, au fost chemaţi şi la celălalt, apoi la un al treilea, la o categorie de vârstă superioară. Vă sunt dator un amănunt: la toate aceste turnee, există două sau trei echipe naţionale nelipsite. Iar aţi ghicit: sunt Spania, Franţa, Olanda. Hai, 4, cu Germania. Vine frecvent şi Anglia, dar mai ratează câte o calificare. De pe partea cealaltă a lumii nu lipsesc Brazilia (doamne, ce spectacol a produs alaltăseară în meciul cu Danemarca, la mondialul unde 21, deşi Neymar – de la Real Madrid, uau! – nu este convocat) şi Argentina, iar din încă o altă direcţie vin mereu coreenii (şi ăia, şi ăilalţi!) şi japonezii. Celelalte ţări au prezenţe ocazionale: mai o Italie, mai o Danemarcă, mai o Chină. Sunt însă şi ţări care s-ar putea crede că au interdicţie la aceste turnee. Printre ele, „cea mai interzisă” pare tocmai asta căzută definitiv în ghearele Mafiei conduse de Naşu’ şi de Corleone. Ideea e că la ăia despre care vorbesc există un cult al creşterii fotbaliştilor şi o ierarhie a promovării succesive, de la Naţionala under 16 la cea under 17, şi tot aşa. Fenomenele, ca Neymar, ard etapele. Noi am ars doar iarba. Pe care nu mai cresc fotbalişti. La noi nu există practic „under” nimic. Ci doar „over” (care înseamnă „peste”). Avem over 30, over 34, over 37, toţi îmbătrâniţi degeaba. Ce ziceam pe la început? A, da: over mai înseamnă şi „gata” sau „terminat” (vezi sintagma „game over”). La under, nu existăm. Noi avem doar over, adică terminaţi.