Gabriel MANȚĂ

Cer îngăduinţă din partea celor care aşteaptă rânduri în concordanţă cu numele rubricii, dar o ieşire la iarbă verde, alta decât cea de pe gazonul stadioanelor de fotbal, poate fi binevenită. Sezonul de iarbă ante-Wimbledon s-a încheiat fără acute. Dintre cei patru corifei, doar Murray şi-a trecut în palmares un titlu, mai mult de îmbărbătare pentru ceea ce va să vină. La singurul turneu la care a participat, Nadal a fost eliminat în sferturi, adică devreme după standardele lui. Făptaşul a fost Tsonga, care nu a confirmat ulterior că ar fi într-o formă extraordinară. Dacă despre Nadal se poate spune că n-a apucat să se acomodeze cu iarba (honi soit qui mal y pense, cum ar zice francezul din vechime, adică ruşine celui care s-a gândit la prostii), ce să mai zicem de Federer sau Djokovic care au ales doar antrenamentele! Probabil că pentru Federer acest turneu de la Wimbledon va fi cântecul de lebădă. Deşi pe hârtie este favorit 3, casele de pariuri îl creditează cu prima şansă. Tind să cred că va fi ultimul turneu de Grand Slam la care se va întâmpla asta. Poate doar dacă va câştiga acum, să mai fie în aceeaşi postură la anul. Sintetizând, Federer se află acum mai departe de trofeu ca în toţii ani trecuţi, dar mai aproape decât va mai fi vreodată! De aceea a ales pregătirea departe de ochii lumii, că nu de experienţă de joc duce lipsă. Din punctul ăsta de vedere, mai surprinzătoare pare tactica lui Djokovic. Uşor sfidătoare, ar zice unii. Chiar să nu aibă nevoie sârbul de nici măcar un turneu de pregătire pentru a fi la înălţime la Wimbledon?! Se va vedea.

La feminin se poate întâmpla absolut orice. Surorile Williams au revenit, dar s-a văzut că încă nu ţin ritmul. Totuşi, înfrângerile lor au fost trepte obligatorii pentru ridicarea nivelului. La Eastbourne am fost martorii unui meci epic între Serena şi Zvonareva, adică tocmai reeditarea finalei de la Wimbledon de anul trecut! Atunci, Serena a măturat cu rusoaica, n-a fost departe nici acum, dar prelungirea în timp a meciului i-a pus capac. Important este că s-a dovedit greu de învins, în decisiv a fost capabilă să revină de la 2-5 cu două break-uri în minus! M-a bucurat triumful lui Marion Bartoli la Eastbourne, singura din circuit care nu bate mingea la serviciu, iar între schimburile de mingi are un stil de a ţopăi foarte simpatic, aproape copilăresc.

Închei amintind de singurul român care contează la Wimbledon, Horia Tecău, în cuplu cu suedezul Lindstedt. Cei doi au ajuns până în finală la Hertogenbosch, iar acum sunt printre primii opt favoriţi. Fir întins la rachetă!