Gabriel MANȚĂ

Prinşi în vâltoarea atâtor evenimente fotbalistice, poate ar trebui să facem un pas în spate şi să acordăm spaţiu şi altor sporturi. În aceste zile, baschetul american şi tenisul l-ar merita cu prisosinţă. NBA propune o finală între Miami Heat şi Dallas Mavericks, una cu jucători eclatanţi, iar ca eveniment despre care putem spune că marchează sfârşitul unei epoci, Shaquille O’Neal tocmai ce şi-a anunţat retragerea pe Twitter. Totuşi, simţindu-mă mai aproape de tenis ca feeling şi ca pricepere, am să-i dedic acestuia rândurile următoare.

Orice organizator de turneu şi-ar dori o finală între favoriţii 1 şi 2, cu o excepţie: când în semifinale s-ar regăsi primii 4 favoriţi! Fapt petrecut chiar la Roland Garros. În asemenea cazuri, lăsăm tenisul să vorbească. La prima impresie, o atare situaţie ar putea sugera un Open plictisitor, cu discrepanţă între Big Four, pentru a prelua o denumire din domeniul financiar, şi restul lumii. Ba dimpotrivă! Când a mai pierdut Nadal două seturi în turul inaugural? Iar în cel următor să fie chinuit ca hoţii de cai?! Cine a văzut meciul cu Andujar ştie ce vorbesc. Iar adversarul lui din semifinală, Murray, a fost condus cu 5-2 în decisiv şi 30-0 pe serviciul lui Troicki!

Pe partea cealaltă de tablou, parcă Federer i-a luat locul lui Nadal, elveţianul prezentându-se în semifinală fără set pierdut. Monfils a fost aproape de a-i smulge un set, împingându-l până la tie-break, dar nu poţi spera la mai mult atunci când ratezi un smash dintr-o poziţie care la fotbal îşi are echivalentul în a da peste poartă de pe linia porţii! În schimb, invincibilul Djokovic a lăsat un set la Del Potro, cel care, în vremuri nu aşa îndepărtate, pe când se afla pe locul 5 ATP, şi tot în spatele celor 4 corifei, spunea că este cel mai bun dintre cei mai puţin buni. În concluzie, un Federer bine conservat se va întâlni cu un Djokovic foarte odihnit, deoarece nu a avut adversar în sferturi. Asta poate să fie cu dus şi-ntors, căci un forfait al adversarului te poate scoate din mână pentru turul următor. Să reţinem cele două evenimente care trebuie să se înlănţuie pentru ca liderul ATP să nu se schimbe: Djokovic să nu ajungă în finală, iar Nadal s-o câştige! Cam adie vântul schimbării, dar cum ar fi ca tocmai Federer să-i faciliteze păstrarea coroanei rivalului său tradiţional?! Murray are şi el un cuvânt de spus? Eu, unul, abia aştept să aflu.

În încheiere, să spun că astăzi voi fi prezent în Giuleşti. Sunt destul de circumspect, dar fără legătură cu jocul, ci pentru că ultima dată când am fost la un meci al naţionalei era să iau o torţă în cap! Poate o să surprind pe multă lume, dar mă aştept ca Tănase să fie, în sfârşit, decisiv pentru naţională. Parcă văd pe prima pagină titluri de genul Bomba lui Tănase ne-a făcut fericiţi...