Gabriel MANȚĂ

Fazele din care marchează Oţelul nasc adevărate isterii pe axa Vaslui-Timişoara. Dacă de la Iancu Babanu nu putem avea pretenţii, de la Porumboiu nu te-ai fi aşteptat să coboare la argumentele tip Gigi Becali. Nu-i ajunge verdictul de ofsaid la Paraschiv, supraliciteză şi cu fault la portar. Hai că deja râd în hohote colegii academicieni în fotbal! Iar când a mai afirmat şi că „arbitrul mochetă” (fost brichetă) şi-a îndeplinit misiunea de 1-1 la meciul plăieşilor săi cu bănăţenii, părea desprins din filmele fiului său, în care şefii poliţiei practică maieutica. Radu Naum sugera în Gazetă că va câştiga campionatul echipa care face valurile cele mai mici. Şi n-avem motive să nu-l credem pe unul care era pe post de mal în care se spărgeau valurile alea... Nu cumva golul ăla burlesc încasat la Ploieşti înseamnă nota de plată pentru vocalizele întâiului agronom al ţării?! Nu ştiu dacă e misticism sau altceva, dar nici Mourinho nu s-a ales cu mare lucru în urma şarjelor sale verbale, ba dimpotrivă. Revenind la Vaslui, oare tot conjuraţia aia misterioasă care ajută Oţelul este vinovată pentru aducerea lui Lopez Caro şi apoi pentru tergiversarea situaţiei? Sau pentru aducerea lui Hizo, un fost portar care nu poate mai mult de egal în deplasare, chiar dacă are în formaţie cei mai buni jucători ofensivi din întreg campionatul?

Tot în Gazetă, Tudor Octavian scria că i-ar plăcea să câştige Timişoara, dar să piardă Iancu. Din păcate, e imposibil, se pierde şi se câştigă la comun. Doar că, dacă vor pierde, jucătorii, antrenorul şi suporterii nu-şi vor merita omul providenţial, iar dacă vor câştiga... cine le-a asigurat toate condiţiile?! La sudul clasamentului, un alt patron cu decibeli în suită, dar mai sărăcuţ şi cu banii şi cu duhul, trage obloanele şi dă apă la şoareci când îşi dă seama că a ajuns vizitiu de dric spre groapa diviziei secunde. Ăştia ne sunt patronii de fotbal, dacă ar fi altfel nu şi-ar mai arunca banii pe jucători, ci pe manuscrisele lui Cioran!