Doru POPOVICI

Se apropie de final aproape toate campionatele de pe teritoriul Europei. Cei care avem norocul de a le putea urmări avem simultan şi neşansa de a privi consternaţi şi la ceea ce înseamnă finalul competiţiei şi în România. Aşa cum se întâmplă în absolut toate direcţiile, de la politică până la muzică, între ceea ce se petrece la noi şi restul Europei nu este absolut nici o legătură. Declarativ, este o bătălie încinsă, purtată în trei, dar este o bătălie pentru ce? Fiindcă între un Manchester – Chelsea 2-1, ori un Lyon – Marseille 3-2 şi jenantul 0-0 dintre Vaslui şi Timişoara diferenţa este exact ca aia dintre „sportul naţional”, oina, care se joacă pe 2-3 toloace din margini de ţară, şi baseball-ul care umple stadioane de câte 100.000 de locuri la americani. Exact asta e diferenţa: noi jucăm fotbal tot pe un fel de toloace, meciurile sunt urmărite de câte un pâlc de infractori zgribuliţi, pentru care mimează fotbalul nişte bagabonţi scoşi de prin bordeie ori canalizări. Ăsta-i nivelul, ăsta-i spectacolul, iar performanţele internaţionale sunt o consecinţă directă a acestora. Până şi în Ukraina există un Ahmetov care investeşte zeci de milioane anual, în antrenor, în jucători şi implicit în performanţele care nu se lasă deloc aşteptate. La noi, cunoaşteţi vreun „investitor” în fotbal care să fi angajat vreun antrenor cu adevărat calificat şi căruia să-i fi pus la dispoziţie câţi bani vrea pentru a-şi face o echipă care să joace chiar fotbal? Nivelul la care suntem fericiţi să evoluăm este cel al căcănarilor: nişte antrenori cu burtă, analfabeţi, îmbrăcaţi ca vai de mama lor, a căror singură „tactică” este una tot de căcănar, aia cu „să nu luăm gol şi, dacă dă Domnul, să înscriem o dată”. 1-0 este scorul ideal, iar 0-0 este cea mai frecventă „reuşită”, care „dă şanse pe mai departe”. Că ăştia bătrânii au căcănăria în sânge, ne-am obişnuit. Dar ce-au cu ăia micii!? Fiindcă, la „Europenele” under 17, România a reuşit din nou. Ca o prelungire a căcănărelii din epocile Piţurcă şi Lucescu la seniori, să joace un fotbal oribil, jegos, de căcănari pursânge. La 16-17 ani!? Cine-şi permite să-şi bată joc de nişte copii? Cu ce drept idiotul ăla pus să-i conducă încearcă să facă şi din ei nişte căcănari? Atenţie: scriu asta cu câteva ore înainte de România – Germania, în care o victorie ne-ar duce în semifinale, dar în care tactica anunţată este cea pentru un 0-0 care ne-ar duce, cică, la „Mondiale”. Ca să arătăm lumii întregi, nu doar Europei, ce bravi căcănari ştim să creştem.