Luni a avut loc licitaţia pentru drepturile de televiziune a partidelor din Liga (poreclită) Profesionistă de (aşa-zis) Fotbal, prescurtat LPF. Ca atare, parodia de licitaţie a avut loc chiar la sediul numitei instituţii, al cărei unic până acum şi, crede el, pe viaţă preşedinte este numitul Dragomir Dumitru, de profesie miliţian comunist, la rubrica „ocupaţia” din fişa sa personală putând fi trecute sumedenie de chestii, precum: preşedinte de club de fotbal, puşcăriaş (cu executare!), deputat, constructor ilegal de cârciumi, precum şi cea de veşnic preş. al LPF.
Cu aşa om la cârmă, nu e de mirare că între ceea ce se joacă la noi şi ceea ce este fotbalul adevărat distanţa este cosmică. Ea devine vizibilă şi pentru orbi atunci când, în toiul verii, în timp ce fotbaliştii din lumea largă sunt la plajă şi bere, ai noştri joacă tururile preliminare ale cupelor europene, din care sunt eliminaţi tot mai devreme şi la scoruri tot mai mari... şi staţi niţel, că încă nu s-au jucat cele de la vară! Atunci să vedeţi mardeli ce-o să luăm de la Dudelange din Luxemburg şi Sliema Wanderers din Malta, că de Skonto Riga nici nu ne mai putem apropia!
Ei bine, luni n-am urmărit live licitaţia transmisă pe nu ştiu ce site, că nici nu mă interesa. Am citit însă, ieri şi alaltăieri, reportaje de la faţa locului, în care mi se relatează despre desfăşurarea acesteia. Nu m-a interesat nici ce se spunea despre atmosfera jegoasă, cu glume de miliţian îmbătat cu băuturi contrafăcute la bufetul din dosul autogării, nici despre apatia şi chiar sictirul cu care licitau niscai televiziuni (apropo: salut iniţiativa TVR de a nu se înscrie la licitaţie; cine are interesul ca banul public să se irosească pe nişte panarame de fotbalişti şi de arbitri?), ci doar rezultatul final al evenimentelor: din preconizatele 135-150 de milioane de euroi pe care conta miliţianul poreclit Corleone, abia de s-au adunat vreo 50, reprezentând contravaloarea transmiterii a vreo două meciuri de fiecare etapă. Mult, obositor de mult. Iar suma e de-a dreptul exorbitantă.
În fond, ce să vezi de banii ăştia? Cum îi creşte lui Zicu burta de la o etapă la alta? Cum la coate-n gură se acordă zâmbete în loc de cartonaşe roşii? Cum dă autogoluri Moţi şi cum scoate brazde Bănel? Mersi frumos. Oricum, aşa cum fotbalul nostru se îndreaptă vertiginos spre cota zero barat, tot atât era să fie şi suma plătită la licitaţii. Eu ştiam că la LPF a luat-o invers: din ce în ce mai puţin! Exact cât fotbal vedem. De aia zic să s-a plătit, totuşi, prea mult.