Încă puţin şi se vor stinge ecourile echipei naţionale, ajunge doar să aruncăm o privirea asupra meciurilor din weekend, ca să nu mai vorbim despre cele din Liga Campionilor. Până atunci, nu-mi pot ascunde admiraţia, chiar dacă poate părea un cuvânt cam mare, pentru fotbaliştii din Luxemburg. Oamenii ăştia se bucură de fotbal, au atacat cu toată echipa, au ajuns fundaşii în poziţie de finalizare! Cu toate că nu se pricepeau prea bine, simplul fapt că încercau le-a conferit suficiente şanse. În schimb, felul în care jucau ai noştri denota o stare de spirit execrabilă! Neîncrederea în sine şi frica de reacţia celor din jur îi făceau să se crispeze sau să nu-şi asume riscuri. Fiindcă, orice s-ar zice, chiar atât de slabi nu pot fi! Iar asta o spun fără umbră de ironie. Acesta este adevărul, în prima repriză a jocului cu Luxemburg, jucătorii noştri au fost mai proşti decât ei înşişi. Uitaţi-vă numai la Zicu... L-a salvat golul, cu o minge deviată din umărul unui adversar, favorabilă nouă de data asta, invers ca la Zenica. Dar până atunci?! Nu i-a reuşit nimic-nimic-nimic, era cel mai fluierat jucător. I-a pasat Mutu în faţa porţii şi cred că trebuie inventat un nume pentru acea execuţie. Marica, la fel. Nicicând în combinaţia câştigătoare sau pe culoarul just. Despre Săpunaru vreau să cred că resimţea urmările bolii. Noroc că la pauză a intrat Torje, care pare mai din bucată, nu pune uşor la inimă şi joacă mai mult cu picioarele decât cu capul. Iată, uneori e un avantaj!
În fine, a trecut cu bine, putem spune. Ce-o mai fi, om mai vedea. Acum umblă zvonul că Lucescu jr. va fi demis în Comitetul Executiv, dar cred că e mai mult o creştere artificială a presiunii din partea presei, cu binecunoscutul gen de „surse din anturaj”. Când vezi titluri de-o şchioapă cu 80% demitere, dai clic, te gândeşti că se bazează pe ceva, că o fi ieşit vreun greu din federaţie cu o declaraţie. Când colo, afirmaţii anonime, „insider” etc. Prilej pentru Piţi să dea şi el din coadă, a vorbit despre naţională la televizor cât în toate mandatele lui. Foste şi, speră el, viitoare.