Gabriel MANȚĂ

Până ieri, se găseau câte unii care susţineau că Lucescu junior s-ar fi aflat în situaţia în care era Piţurcă atunci când a fost demis. Până ieri, România era singura echipă din grupă care nu jucase cu Luxemburg (în timpul ăsta, Franţa a epuizat deja meciurile cu „ducii”). Până ieri, eram singurii care jucaseră doar un meci pe teren propriu. Dar azi, azi s-a schimbat ceva? Dacă n-am bătut Luxemburgul nici n-are rost să mai citiţi mai departe. Dacă aş avea o cât de mică îndoială, nici eu n-aş scrie mai departe. În afară de convingere, am şi o intuiţie de măcar 3 goluri date. Vreo două ale lui Mutu, prilej ideal pentru a i se reproşa că e zmeu numai cu ospătarii.

Dar să revenim la fervoarea cu care calculează unii. Când Piţi era ejectat, trebuia să batem tot şi să aşteptăm minuni de la nişte insule. E drept, şi acum trebuie să batem pe linie, cu speranţa că Bosnia nu bate în Franţa. Slabă speranţă, aşa-i? Bine, slabă de-adevăratelea este să-i batem noi pe francezi, dar nici bosniacii nu pot fi siguri de 6 puncte din dubla cu Belarus. Interesant mi se pare alt lucru. Presupunând că ne vom strecura cum-necum pe locul doi, este foarte probabil să pierdem la baraj. Caz în care „încifraţii” de-acum zice-vor: am spus noi că n-avem nici o şansă!

Scriind astea şi altele, sunt conştient că îmi asum un risc. Aşa cum unii sunt taxaţi ca fiind „băsişti” doar pentru că nu fac spume la gură când consideră alţii că trebuie, pot fi şi eu taxat de „lucist”. Nici pomeneală, afirm aici răspicat că, dincolo de vinovaţii pe termen lung – îi ştim cu toţii! - Lucescu jr. este marele vinovat al situaţiei în care se află naţionala acum. A irosit cea mai mare resursă pe care a avut-o la instalare: timpul! Dacă ne-am întors la Cociş, atunci chiar că ne-am învârtit năuci în jurul cozii! Am făcut înconjurul Pământului doar prin deşert, ajungând storşi de unde am pornit, fără măcar să ne fi bucurat de peisaj. Inclusiv cu Florescu cred că a greşit de data asta. Cât de util o fi fost cu Bosnia, era clar că nu el va câştiga meciul. Şi-atunci de ce să te (şi să-l) expui inutil, de ce să-ţi aprinzi aiurea paie în cap, mai ales că tocmai acum rămăsese şi fără echipă?! Bine, decât cu Ropotan, mai bine cu Florescu, dar mai era şi varianta Gabi Mureşan. Cât să fi coborât clujeanul randamentul echipei? E o întrebare retorică, niciodată nu vom şti, dar poligonul de tragere al presei ar fi rămas fără una din principalele siluete. Bine, pentru unii eseişti e ofertantă şi ţinta colectivă. Radu Naum propunea să se desfiinţeze naţionala. Dar despre naţională se poate vorbi în aceiaşi termeni ca despre Naum: ce-a fost şi ce-a ajuns... Atunci să se desfiinţeze şi domnul „îl avem la telefon pe finanţatorul Stelei”!