Primele zile ale acestei săptămâni au adus un şir de întâmplări de o bizarerie fără seamăn. Prima şi cea mai stranie îl are în centru (putea fi altul!?) pe Adrian Mutu. Din presa centrală am aflat că individul, mai mereu în căutarea senzaţionalului, de data asta chiar că s-a întrecut chiar pe sine: a dormit în cantonament!! Şi când? Tocmai în cele două nopţi în care selecţionerul le dăduse liber. Nu la dezmăţ, ci pur şi simplu să se ducă să doarmă unde vor. Ei bine, numitul Adrian Mutu, gândindu-se probabil că până acasă la Firenze, sau la Ibiza, sau la Miami, e drumul lung şi obositor, a dormit la locul de antrenament, ignorând total nevoia paparazzilor de a mai face şi ei un ban cinstit pe la Bamboo. Încât stai pe bună dreptate şi te întrebi dacă nu cumva Briliantul o fi accidentat ori bolnav. Ori dacă n-o fi trecut la secta domnului Ioan Ovidiu Sabău sau şi mai şi: la a Talidei Tolnai. Dar, pentru că există totuşi un echilibru, absenţa oarecum nejustificată a lui Mutu de la tradiţionalele chestii nocturne a fost pe deplin compensată de prestaţia domnilor Marica şi Zicu. Ştiut fiind că relaţiile de joc se consolidează pe baza relaţiilor interumane, iată că avem un prim semn de întrebare asupra forţei ofensive a Naţionalei, întrucât cei trei e de presupus că vor alcătui „tridentul ofensiv” care sperăm că-i va perfora pe bosniaci. Nu-i nimic, asta se poate compensa, cu vârf şi îndesat chiar, prin cea de-a doua minune, aflată însă mai degrabă în spaţiul virtual: e vorba de şansa ivită de a-i vedea pe bosniaci eliminaţi, vorba poetului, „făr-a prinde chiar de veste”. Adică indiferent că-i batem (ceea ce m-ar mira foarte tare), că-i egal („visul de aur” al oricărui selecţioner român, de la Angelo Niculescu încoace) ori că ne dau vreo 4 (prin vecinătate am luat destul de recent chiar 5, ba şi la 0!), aşa cum cred eu, există speranţă să se omologheze un 0-3 dacă dumnealor nu-şi bagă minţile-n cap la ordinul FIFA şi UEFA şi execută nu ştiu ce formalităţi, situaţie în care mă gândesc că, pentru a-i scoate complet din minţi ar trebui să-i lăsăm să ne dea chiar vreo 7-8 „bucăţi”, lăsând restul, adică descalificarea lor, pe mâna celei de-a treia minuni, totodată şi cea mai mare: realegerea Naşului printre „sculele” UEFA!