Între numele de legendă ale Realului de Madrid, probabil că la secţiunea „preşedinţi”, cel al lui Florentino Perez se înscrie imediat după Santiago Bernabeu. Motivele nu le detaliez, sunt pentru fani. N-am apucat să mă bucur destul săpătămâna trecută de egalul Barcelonei la Sevilla, că domnul Florentino Perez, cuprins şi el de entuziasmul clipei, s-a pus pe declaraţii. Pe lângă cele fireşti, cu relansarea luptei pentru titlu, cu determinarea, cu etc., domnul Perez a scăpat şi un porumbel: n-or fi cumva ăi’ de la Barcelona drogaţi? Nu le-o fi dopingul felul 1, felul 2 şi desertul de la micul dejun pân’ la cină, ba şi „gustărica” dinaintea partidei, başca întăritorul de efort al pauzelor meciurilor? Căci, zice dl. Perez, controlul antidoping în Spania e mai mult simbolic, iar la unele echipe de-a dreptul inexistent. În plus, conform zicerii patronului de la Real, doctorul Barcelonei e un domn cu antecedente grele în domeniu, specialist în performanţe şi în alte sporturi, cum ar fi ciclismul, despre care chiar că n-are rost să discutăm acum şi aici. Probabil că în şirul de acuzaţii ale domnului Perez s-or găsi şi unele pe deplin justificate. Mă gândesc în primul rând la cele legate de trecutul medicului de la Barcelona. Pe de altă parte, parcă nu-mi vine să cred că toţi, absolut toţi fotbaliştii de la Barca sunt nişte drogaţi, iar ai noştri, la Real, sunt cei mai curaţi dintre îngerii tereştri. Mai mult încă: atât cei de la Real, cât şi cei de la Barcelona, alcătuiesc împreună o echipă numită Spania şi care, cu nici un an în urmă, a devenit campionă mondială. Astfel încât te întrebi, pe bună dreptate, cum s-or fi împăcat atât de bine abstinentul de Iker Casillas cu nenorociţii ăia de drogaţi aşezaţi fix în faţa lui, Puyol şi Pique, şi cum făceau de se înţelegeau din priviri, în linia de mijloc, imaculatul Xabi Alonso cu Xavi care avea mereu privirea înceţoşată de amfetamine ori ce-or fi fost alea... Sau poate că la naţională s-o fi creat, în paralel cu pregătirea pentru cucerirea titlului suprem, un program de dezintoxicare pentru cei care cad pradă ispitei, dar numai la echipele lor de club...
Întrebare de final: crede cineva dintre dv. că poţi alerga în halul ăla, câte 90 de minute, din 3 în 3 zile, timp de 10-12 ani sau mai mult, fără medicamente? Indiferent că te numeşti Real, Barcelona, Inter, Chelsea sau care-or mai fi. Diferenţa nu o fac Messi, Ronaldo, Ibrahimovici ori Torres. O fac doar medicamentele: mai bune sau mai slabe, aflate pe lista de interzise sau nu. Încă nu.