Doru POPOVICI

Este cunoscut procedeul prin care numeroase echipe poreclite „profesioniste” de la noi (dar am aflat săptămâna trecută, cu uluire, că şi prin Anglia, chiar cu jucători mari, de naţională, se practică sistemul plăţii pe contract de „drepturi de autor”!!) supravieţuiesc la limita Codului Penal, cu datorii de miliarde multe (Dinamo, de pildă, are peste 300!): ani la rândul nu-şi plătesc taxele către stat, nici din vânzări de jucători, nici impozit pe salarii, nici CAS, absolut nimic, iar când treaba devine groasă, dizolvă „societatea” care acumulase aceste datorii şi se reînregistrează cu o alta, vorba reclamei, „mai curată, mai uscată”, cu 0 (zero) lei datorii. Şi iar. Şi iar, astfel încât există una care este SC, CS, AS, FC, în ordinea cronologică a dizolvărilor şi reînfiinţărilor. Prin alte părţi, atunci când se ajunge la asemenea situaţii, soluţia e una singură: desfiinţarea, adică eliminarea echipei din competiţia în care era angrenată, iar abia apoi procedurile administrative de dizolvare a societăţii. Care este situaţia la zi în România? Răspunsul se poate formula, ca la nebuni, doar printr-o altă întrebare: oare are cineva habar? Păi nu vedeţi, de pildă, ce-i la Craiova? Echipa joacă ba pe un stadion, ba pe altul, ba chiar într-o altă localitate, apoi revine, între timp ăl’ care se dă patron, Mititelu, zice că o retrage sau o desfiinţează dacă nu... primeşte bani de la Primărie, apoi Primăria mută mortul în ograda Consiliului Judeţean. În acest timp Mititelu contractează împrumuturi în nume propriu de la un antrenor, pe care îl dă apoi afară... dar fără a-i restitui banii cu care... angajează alt antrenor! Iar ăluia, Piţurcă, îi promite în contul datoriei niscai jucători cu statut de sclavi. Ba îi mai dă şi dezlegările „în alb” ale acestora, care de fapt s-ar putea să fie nişte falsuri, fie ale lui, fie ale antrenorului-creditor, că ăsta, fiind Piţurcă, te poţi aştepta şi la asta. Sau mai ales la asta, dacă îi scormonim cazierul. Da’ eu voiam, de fapt, să scriu despre handbal, însă m-am luat cu vorba. Deci: UCM Reşiţa, echipă fanion a handbalului românesc, era gata de desfiinţare, tot din lipsă de bani, tocmai acum când a dat lovitura în Cupa Cupelor. De frica sancţiunilor internaţionale, s-a găsit soluţia: nu-i mai zice UCM, ci LPS-şi-mai-nu-ştiu-cum Reşiţa. V-aţi prins că golănia din fotbal e contagioasă?