Doru POPOVICI

După ce am ieşit din sărăcia generalizată care era un fel de blazon al comunismului (vi-l reamintiţi pe clasicul Ion Iliescu cu al său „sărac dar cinstit”?) o vreme am tot sperat că tranziţia către lumea normală ne va duce într-o bună zi în rând cu aceasta şi astfel vom ajunge să ne bucurăm şi noi de tot ceea ce ştiam doar de la televizor: stadioane de o frumuseţe nemărginită (unul chiar aşa se numeşte: „Teatrul viselor”, de-mi vine să mă împuşc în tâmplă la gândul că nouă nu ne-ar fi trecut nicicând să-i spunem aşa, ci maximum „Ghencea” sau „Tineretului” şi poate că şi de-aici pleacă diferenţa aia insurmontabilă), săli de sport multifuncţionale, deschise zi şi noapte, terenuri de tenis, volei, baschet, handbal la tot pasul, başca piscine în fiecare cartier. Dacă acum, la peste două decenii de atunci, aţi observat vreuna din aceste chestii care la alţii se găsesc până şi în sate (întrebaţi-l măcar pe Mitică Bernicu, directorul LPS, cam ce a văzut el la ţară, în Franţa) dar care la noi au rămas doar vise irealizabile, eventual doar pretext pentru tunuri la buget, pe bază de studii de fezabilitate după care se construiesc în bătaie de joc dar la preţuri de Camp Nou fie nişte panarame de săli de sport unde nu se poate juca nimic din cauza dimensiunilor, fie nişte „patinoare” (de plastic!) de 10 x 8 metri (!!!). Aşadar, la Buget ar fi bani, numai că atunci când se cheltuiesc, ei pleacă direct la ploşniţele de partid, indiferent despre care guvernare vorbim. În toţi aceşti ani, aproape un sfert de secol, sportivii au fost pupaţi pentru performanţe (tot mai subţiri de la an la an) şi numiţi „cei-mai-cei ambasadori ai României”, dar pe de altă parte li se taie din indemnizaţii, atât celor care mai obţin performanţe, cât şi beneficiarilor de pensii viagere, oameni care au adus aur olimpic, mondial, european. Unul din sporturile care nici nu necesită cine ştie ce sume, dar în care de-a lungul unei bune jumătăţi de secol ne-am situat mereu la vârf este scrima. Dintre probele ei, cea mai performantă a fost floreta, mai ales în probele feminine. Ei bine, alaltăieri am aflat că floreta nu mai este subvenţionată de la buget, întrucât celelalte probe (spadă, sabie) sunt mai prformante în ultima vreme! Dacă m-aş aşterne la comentat, ar trebui să umplu câteva pagini doar cu înjurături. Nu zic decât atât: că atât timp cât Educaţia şi Sportul sunt date pe mâna limbricului ăluia care prin Educaţie înţelege doar chimie şi căruia dacă îi pasezi o minge, sigur îl loveşte în nas, putem închide şi colile, şi stadioanele, şi sălile de sport. Deocamdată, ăsta a reuşit să înjunghie floretistele cu mâinile goale. Şi cu capul tot aşa.