Gabriel MANȚĂ

Împotriva imaginii cu bărbatul dur, de succes în orice domeniu, deci şi în fotbal, vin două secvenţe de la meciurile din weekend. Messi a ţinut să dea gol sâmbătă, fie şi din penalty, pentru a arăta tuturor mesajul către “mami”. Mi l-am imaginat caligrafiindu-l îngrijit cu pixul, cu limba între dinţi şi cu bucuria unei surprize în suflet. Şi-a ridicat tricoul imediat după ce a marcat, iar după ce a scăpat de îmbrăţişările colegilor săi l-a mai arătat o dată, destul de stângaci, ca un copil la serbare. Greu să nu verşi o lacrimă la asemenea gesturi, ce mama Messi!

Şi mai impresionant a fost Maoulida, un atacant francez de culoare, care a trecut şi pe la Marseille, actualmente activând la Lens. După debutul victorios din etapa trecută, echipa lui Boloni a avut un meci de şase puncte cu Caen, situată deasupra în clasament. S-a făcut rocada cu o victorie clară, 2-0, între cele două echipe strecurându-se şi linia care marchează locurile destinate diviziei secunde. Ei bine, Moulida a închis tabela cu o splendoare de gol, cel care a liniştit apele. Imediat, Maoulida a scos un fel de panglică, precum cele de pe coroanele funerare, pe care scria data de naştere şi data decesului mamei sale, cu mesajul “Mi-e dor de tine. Te iubesc, mamă”… Dincolo de emoţia firească pe care o transmite gestul său, faptul că mama lui trecuse la cele sfinte de trei ani, iar fiul îi păstra deschisă aceeaşi poartă în suflet, aproape că m-a copleşit. Să recunoaştem, câţi dintre noi nu suntem cauterizaţi de trecerea timpului, nu suntem acaparaţi de lupta de zi cu zi, pentru a mai răspunde cu aceeaşi intensitate amintilor cu cei dragi? Şi chiar dacă o facem, ne ferim a o arăta celor din jur, n-ar fi specific bărbătesc, cum se spune într-un cântec ironic al zilelor noastre.