Doru POPOVICI

Indiscutabil, deţinem supremaţia mondială măcar într-o bucăţică din ceea ce înseamnă lumea fotbalului: acea referitoare la relaţia interumană. Nicăieri în galaxia noastră nu cred să mai existe fie patroni supremi ale căror decizii ţin loc şi de consiliu de administraţie, şi de toate funcţiile existente în orice club din restul lumii, şi de antrenor şi de ce-o mai fi. Cum de asemenea nu cred că măcar în galaxiile vecine cu a noastră pot exista „contracte” verbale, „legalizate” prin „bătut palma”! Nu ştiu încă (şi-mi tai acum mâna în care ţin pixul cu care scriu asta, dacă ştie cineva dintre dv.) dacă „profesionist” în sens fotbalistic în România înseamnă Carte de Muncă în care să se specifice asta, iar de la încheierea carierei sportive (la 30, 35, 38 de ani) omul să iasă la pensie. Ei bine, în tot acest sistem contra naturii, nici nu mai surprinde pe nimeni (iar pe cei de la Fisc ori Parchet cu atât mai puţin!) că între atotputernicul patron şi sclavii porecliţi „angajaţi” ai clubului se oscă frecvent nişte „neînţelegeri” care devin ulterior certuri, care apoi degenerează în scandaluri în mijlocul cărora dacă ai pătruns te cruceşti, îţi scuipi în sân şi-ţi vine să te duci la psihiatru pentru că ai senzaţia că nici nu mai vezi bine, nici nu mai auzi, din moment ce nu mai înţelegi nimic. Ultimele două conflicte care se poartă zilele astea au în centru două cluburi la care protagoniştii scandalurilor sunt atât de asemănători în cuget şi-n ne(simţiri), încât nu m-am abţinut ca încă din titlu să-i îngemănez. Aşadar, mai întâi personajul colectiv Piţitelu, alcătuit din barbugiul pârnăiaş Piţurcă şi descărcătorul de lăzi cu cârca Mititelu (devenit cum el ştie – nu şi D.N.A.! – miliardar şi patron de club) ne-a lăsat cu gurile căscate: prima jumătate cică ar fi angajată ca antrenor de cea de-a doua jumătate, numai că de fapt la „angajare”, ăla angajatu’ i-a dat bani „angajatorului”, lucru posibil cum ziceam, doar în România asta locuită. Ăla a luat banii, dar din ei n-a plătit pe nimeni. În contul datoriei, Piţi ar fi traficat f’o doi fotbalişti, da’ ăla nu-i dă, de bine ce nici nu-i plăteşte! Aşa că dacă tot nu-i lasă să plece dar nu le dă nici salariu, s-o gândit să-i ţină legaţi de glie prin... mărirea salariului! Adică a salariului pe care nu-l plăteşte!! La fel de tare e relaţia Becali – Lăcătuş, pe care n-are sens s-o detaliem, ci eventual să constatăm doar că în ediţia 2011, această simbioză tinde să se perfecţioneze: personajul colectiv Becătuş are tot ce-i trebuie pentru a ajunge mai complex, adică să devină Becătuşoiu. Că nici Oli nu-i mai prost.