Doru POPOVICI

Fie că e vorba de „Vrei să fii miliardar?”, de „Miss Piranda” ori de „Fotbalistul anului”, asta ca să nu mai vorbim de Oscar ori de Grammy Awards, orice competiţie care se finalizează cu premierea cuiva generează discuţii, cârcoteli, contestări. Dar parcă niciodată nici un câştigător n-a fost mai contestat decât Messi, versiunea 2010, că în 2009 n-a avut nimeni vreo obiecţiune. Nu numai cei direct păgubiţi, ci şi cei perfect neutri l-au contestat, unii chiar vehement, pe câştigătorul celui mai important trofeu individual din fotbalul mondial. Cheia e chiar acest cuvânt, „individual”, care vine în flagrantă contradicţie cu însăşi definiţia fotbalului: un sport de echipă. Iar echipa face performanţa, nicidecum un singur component al acesteia, indiferent de numele său sau de realizările sale personale. Messi este, indiscutabil, un jucător de excepţie, fabulos chiar, pe care nu ai unde să-l aşezi decât alături de Pele, Maradona, Dobrin ori Roberto Carlos. Şi ar mai fi vreo 15 – 20 de nume care de-a lungul istoriei fotbalului au făcut ei înşişi istorie, dovedindu-se decisivi pentru marile performanţe ale echipelor lor de club sau naţionale. Singuri, n-ar fi existat. Ori i-am fi văzut pe Eurosport, la „Watts”, jonglând cu mingea pe nas, pe umeri, pe fese ori chiar pe tălpi din poziţia „stând în cap”. Fotbalul e însă altceva decât foca de la circ, căreia dacă-i dai o minge şi-un stavrid, mai întâi înfulecă stavridul iar apoi ţine mingea pe mustăţi până vinerea următoare. Cred că am delirat suficient pentru a putea trece acum chiar la subiect: ce performanţe a avut Messi în 2010? E simplu: campionatul Spaniei şi Copa del Rey. La „Mondiale” a fost varză. Contracandidaţii săi, Iniesta şi Xavi, s-au încununat cu titlul suprem. Parcă e o diferenţă, nu? Iar Iniesta, prin golul său, a adus chiar trofeul Spaniei. Prin comparaţie, în 2002, în care n-a avut un an grozav, Ronaldo (brazilianul, nu Cristiano) a adus şi el trofeul Braziliei, iar faptul că a fost desemnat fotbalistul anului n-a stârnit nici o discuţie. Iar în 2006, trofeul l-a luat Cannavaro, un Neica Nimeni, dar şi el tot campion mondial, în acel an. Roberto Carlos a fost, zic eu, vreo 5-6 ani la rând, cel mai spectaculos şi eficient fotbalist al lumii. N-a luat niciodată trofeul individual. De ce l-a luat acum Messi? N-am nici o explicaţie logică. Poate că anchetele asupra corupţiei la FIFA ar trebuie reluate. Da, Messi e cel mai bun din lume. Dar din bun simţ trofeul s-ar fi cuvenit să-l primească, dacă nu Xavi ori Iniesta, atunci Puyol. Sau Iker Casillas. Da’ dacă-l lua Forlan, făcea gâlci? Iar Messi a ratat cea mai mare ocazie din viaţa sa: aceea de a-i înmâna el trofeul unuia din ceilalţi doi, prezenţi acolo. Abia aşa ar fi devenit o legendă nemuritoare. Din păcate pentru el, Messi stă bine doar cu piciorul. Cu capul...