Ieri, într-un ziar central, am citit că echipa Torino din Serie B are printre titulari, încă din luna mai a anului 2009, pe un anume Suciu. Acum cică are 2 de ani, de unde concluzia că la debutul său acolo avea numai 18. Vă mărturisesc că e pentru prima oară când am auzit de acest Suciu care joacă la o echipă absolut decentă, care stă mai mult în Serie B decât în A, aflându-se şi în acest an în lupta pentru promovare. S-ar fi cuvenit, deci, să fi aflat cumva până acum de el. Sau chiar să-l fi văzut convocat pe la vreun lot. Deşi e posibil să fi fost pe la tineret (vă mărturisesc că nu ştiu decât vreo 4-5 nume dintre cei care au avut un parcurs rezonabil în ultimele preliminarii under 21), totuşi mi se pare inadmisibil să fim zilnic bombardaţi cu aceleaşi şi aceleaşi figuri de doi bani din fotbalul nostru penal, iar despre câte unul care chiar joacă la o echipă serioasă dintr-un campionat serios, să aflăm doar întâmplător. Aşa a fost şi cazul lui Max Nicu, aşa e şi cu ăsta de-l tot aduce Răzvan la Naţională de prin fundul Rusiei (oricum, e bine că a dat de el, chiar dacă la Naţională n-a produs nimic în afară de nervi, ca şi Max Nicu de altfel), la fel stau lucrurile şi cu negrul Mitică de la Napoli, pe care cred că orice selecţioner al României s-ar bucura să-l poată încerca, mai puţin acelaşi Răzvan Lucescu. De ce se întâmplă astfel? Păi, prima explicaţie, pe lângă valoarea deseori discutabilă a acestor „stranieri”, este aceea că ei sunt vinovaţi în primul rând de a nu avea contracte cu traficanţii români de fotbalişti tot români. Aţi ghicit, e vorba de banda Becali, aripa „procuratori”. L-am bănuit pe Lucescu ăl’ mic de bune intenţii, de idei novatoare, de hotărârea de a schimba în bine (că în mai rău nici că se poate!) Naţionala. Iar asta se putea (observaţi că folosesc trecutul, în ideea că e deja prea târziu pentru calificare în actualele preliminarii, iar a-l credita pe maimuţoi cu încă un mandat – cum sugerează tac’su! – ar însemna să coborâm de pe 56 pe 114 în clasamentul FIFA) face doar cu tineri, nu cu alde Bănel, „Săgeată”, Moţi ori Codrea. De ce nu-l mai cheamă deloc pe Max Nicu? De ce nu-i convoacă pe Suciu şi pe Mitică? De ce trebuie, zi de zi, să-l văd pe infractorul Becali argumentând că fără Mutu nu-i Naţională? Şi pe prietenul cel mai bun al lui Mutu, „veşnicul căpitan”, spunând acelaşi lucru, timp în care infractorii Becali le caută contracte care sigur că ar fi fost mai profitabile dacă ăştia ar juca, mereu şi mereu, la Naţională? Care-i a lui Becali, nu a lui Lucescu!