Doru POPOVICI

...nu rămâne nepedepsită. În sportul românesc, această zicere profundă a lui Murphy necesită doar o nesemnificativă modificare: în loc de „faptă bună”, introduceţi „performanţă” şi veţi vedea că are o valabilitate fără termen de casare. Vă amintiţi cu cât au fost premiaţi în 1986 fotbaliştii Stelei după ce reuşiseră cea mai mare (de fapt, singura!) performanţă a fotbalului românesc, câştigarea Cupei Campionilor, dublată şi de câştigarea Supercupei Europei? Vă spun eu: câte un video (scula aia pe care în anii ăia ne adunam sâmbătă noaptea acasă la câte unul şi o închiriam pe câteva sute de lei ca să vedem câte 7-8 filme la rând, de îmi amintesc şi acum noaptea în care am văzut unul după altul „Shining”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” şi „All that Jazz”), başca şi câte o aprobare de a-şi cumpăra (pe banii lor!) câte o maşină „Aro” pe care apoi au avut voie s-o vândă la suprapreţ pentru a-şi mai suplimenta „prima de performanţă” (!!!) cu câteva nenorocite de mii de lei. A povestit-o Helmuth Duckadam anul ăsta, pe 7 mai, la împlinirea a 24 de ani de la eveniment. Mi-am adus aminte de tărăşenia asta acum, după cucerirea bronzului european de handbalistele din echipa numită România. Sigur că bronzul nu-i nici argint, nici aur, ca să parafrazez mai deştepţii naţiei care ştiu că iarna nu-i ca vara. Dar parcă după ce le-ai văzut pe fetele astea luând mingi-knockout în cap, pumni în fălci, coate în burtă, după ce s-au ales cu entorse, cu rupturi de ligamente, cu vânătăi şi cucuie, să le dai drept premiu un rahat de 5.600 de lei mi se pare nu umilitor ori înjositor, ci pur şi simplu o porcărie ordinară, o bătaie de joc cum numai în România anului 2010 se poate produce. Îmi amintesc tristeţea din ochii celor două „sărbătorite” la plecarea spre Danemarca, atunci când spuneau că ele niciodată n-au apucat ziua de naştere altfel decât în cantonamente şi competiţii, că decembrie e întotdeauna lună „plină” în handbalul de mare performanţă. Asta, la plecare. Iar acum, la întoarcerea cu medalii la gât, nenorociţii au grijă să le distrugă şi Crăciunul, cu „premiile” lor, în timp ce despre o neisprăvită de partid făcută sculă acum vreo doi ani la o instituţie de învârtit bani, aflăm că a primit doar salarii compensatorii de vreo 600.000 de euro. Tot atât cât ar primi vreo 450 de handbaliste medaliate cu bronz!