Vă reamintiţi, cred, când pronosticasem un 8-0 sau măcar 4-0 pentru Napoli. Acu’ că a fost doar 1-0, credeţi cumva că e mai bine? Aiurea! Chestia mişto e că nu-i nici mai rău. E doar cum s-a mai întâmplat de multe, foarte multe, de prea multe ori, şi cum ştim sigur c-o să se mai întâmple, atât timp cât pe lume vor exista sporturi. Şi români. Adică experţii supremi în două direcţii în care deţinem monopolul: înecatul la mal şi trântitul mucilor în fasole. Mă rog, de data asta în pizza napoletana. După meci, singurul antrenor adevărat pe care l-a avut Steaua în ultimii 30 de ani, Imi Ienei, zicea exact ceea ce am spus şi eu în nenumărate rânduri, formulat însă cu alte cuvinte: ca să nu iei bătaie, de la oricine, oricând, trebuie să te aperi cât mai aproape de poarta adversarului. Nu de a ta. Să faci, adică, pressing în jumătatea cealaltă. Asta a spus nea Imi. Eu ziceam altfel: că pentru a scoate un egal în deplasare, e nevoie să joci la un 3-3, care dacă nu iese, rămâne 2-2, iar dacă ăilalţi n-au vână, măcar 1-1. Reversul ar fi că dacă joci la 0-0, o iei de nu te vezi. Fiindcă jocul la 0-0 înseamnă dosul în poartă, mingea în tribună sau în ceruri, adică antijocul ăla cu care nu mai prididim să ne facem de râs pe unde ne ducem şi la toate nivelurile, la cluburi sau la Naţională, fi-v-ar Piţurcii şi handicapurile lor mentale, adică mentalitatea de pârnăiaş care nu ştie pe unde să se ascundă, să se ghemuiască, să se fofileze, ca să nu-l prindă gardianul că fumează ori că joacă barbut. Am văzut (dar grav e că asemenea meciuri sunt văzute de lumea întreagă) în (anti)jocul Stelei la Napoli copia fidelă a jocului Naţionalei de la turneul ăla final din 2008, la Europene, când lumea-ntreagă a spus şi a scris că este cel mai urât fotbal văzut vreodată la vreun turneu final. Iar Lăcătuş, coleg de generaţie, de echipă, de studii, de calificare profesională, ba şi de I.Q. cu Piţurcă, de unde să poată produce altceva decât ăla? Aşa că finalul tărăşeniei de la Napoli era pe deplin previzibil. Un fotbal horror ca al Stelei nu putea aduce alt deznodământ. Când vom pricepe că între un 0-1 şi un 0-8 nu-i nici o diferenţă, poate că vom obţine şi noi acel 1-1 care te califică.