Doru POPOVICI

Au ezitat mult înainte de a mă hotărî totuşi să scriu şi eu despre masacrul de luni seară de pe Camp Nou. Nu fiindcă mi-ar fi ruşine de umilinţa îndurată. În fond, cu ce e mai al naibii acest 5-0 decât îndeajuns de proaspătul 2-6 de pe Bernabeu, tot cu Barca, sau decât catastrofa de la Alcorcon de acum vreun an? Nu am, cred, calităţile unui fan din ăia turbaţi, model „câinii roşii”, drept pentru care, la 4-0 pentru Barcelona, m-a umflat râsul când ăia au făcut vreo 35-40 de pase consecutive, fără ca ai mei să atingă vreodată obiectul preţ de vreo 2 minute. Mi-am amintit, tot atunci, că la începutul partidei, comentatorul zisese că nu ştiu cine preconizase un scor de 4-4! Fiind deja 4-0, mi-am spus că juma’ de pronostic s-a realizat, mai trebuia rezolvată şi partea ailaltă! Am mai remarcat şi asemănarea dintre ce făcea Barca la acest scor, şi nebunia care-i cuprindea pe jucătorii Rapidului, pe la sfârşitul anilor ’60, când aveau şi ei un Messi şi un David Villa, pe nume Niki Dumitriu şi Ion Ionescu. Deosebirea e că Rapidul făcea la fel cu toţi, în timp ce Barcelona n-o face decât cu Real. Dar parcă în halul ăsta n-a făcut-o niciodată... că uitai să vă spun: din ălea 35-40 de pase fără replică, vreo 4-5 au fost cu călcâiul, iar alte vreo 3 au mers fix printre picioarele victimelor. N-am văzut aşa iureş absolut niciodată în viaţă, în nici o competiţie. N-am sesizat ură sau dorinţă de răzbunare (nici n-ar fi avut de ce, fiindcă în ultimii ani ne-au bătut pe unde ne-au prins!) la jucătorii Barcelonei, dar dacă e să scormonesc în direcţia asta, există totuşi o vagă suspiciune: Răzbunătorul este Pep Guardiola, domnul acela cu barbă pe care cică îl vânează Abramovici. Ţinta lui, sunt convins, nu era Real Madrid, ci Mourinho, vinovat de a-i fi distrus visul de supra-mărire prin eliminarea Barcelonei din Champions League, tocmai când îi era lumea mai dragă. Că fapta a comis-o Internazionale Milano, nu Real Madrid, n-are nici o relevanţă: important pentru Pep, e doar faptul că Mourinho trebuia pedepsit. Şi slavă Domnului, a fost. Cu vârf şi îndesat. Singura chestie deranjantă e că acestei răzbunări i-au căzut victime colaterale cu totul exterioare cauzei, minunaţii fotbalişti ai Real-ului. E drept că Sergio Ramos a jucat egal cu el însuşi, adică absolut nimic (cum s-a întâmplat în ultimele 5-6 meciuri, inclusiv la Naţională) şi că Ronaldo mi l-a reaminit pe Marius Nicolae, dar spuneţi cinstit, vă rog, aţi văzut portar mai bun decât Cassillas?... că fără el am fi luat vreo 11 sau 12!