Doru POPOVICI

Nu cred că dacă se termina cu 1-0 pentru noi, amicalul cu Italia ar fi adus beneficii suplimentare. În fond, la ce ne-am fi putut aştepta mai mult decât să constatăm că marfa noastră încă mai are căutare, ba chiar şi că preţul cerut de noi este acceptat fără crâcnire de cumpărătorii interesaţi. Iar ca bonus, iată că şi marfa deja vândută, în loc să iasă din termenul de garanţie, este scoasă la licitaţie, ca operele de artă, oferta întrecând aşteptările. Marele câştigător pare a fi Torje, a cărui vânzare către Bayern, dacă se finalizează, este, dincolo de preţul absolut remarcabil (5 milioane de euro), o mare lovitură de imagine: Bayern, indiferent de epocă şi de evoluţia sa în competiţiile naţionale şi internaţionale, este unul din cele mai importante repere ale fotbalului mondial. Iar Torje ar fi primul român ajuns acolo, ceea ce e încă mai remarcabil. Tot un câştigător în planul imaginii ar putea fi considerat şi Marica, deoarece între Stuttgart-ul său actual şi Juventus, care se arată interesat să-l cumpere, aproape totul pledează în favoarea opţiunii pentru Juventus. Am spus „aproape” fiindcă de la Juventus lipseşte momentan tocmai ce e mai important: fotbalul. De altfel, Bundesliga îmi pare a fi cu câteva clase peste Il Calcio în ultima vreme. O fi criza? Se prea poate, dar dacă privim strict fotbalistic, era oare mai bine ca Marica să fi rămas la Şahtior care e clar mai bună acum şi decât Stuttgart şi decât Juventus? În nici un caz. Surpriza absolută o constituie însă oferta făcută de Chelsea lui WBA pentru Tamaş. Dacă nu-i vreun „cuc”, vreo „petardă”, atunci şi asta e o lovitură de calibru egal cu Torje la Bayern. Să dea Domnul să iasă toate, pentru că primul câştigător ar fi tocmai Naţionala. Altfel vii la lot când pleci de la Chelsea ori Juventus, cu totul altfel decât când vii de la Krasnodar sau Novgorod, nu? Şi altfel te privesc şi adversarii. Plecând de la acest adevăr, se pune întrebarea: am mai avea ceva marfă de export? Eu cred că da: ar fi Stancu, apoi Râpă şi, înainte de toţi, portarii Naţionalei, cărora nu le întrevăd o şedere în ţară mai încolo de sfârşitul acestui campionat. Iar dacă e să am şi un regret în legătură cu un transfer discutat şi nefinalizat, atunci e vorba de plecarea lui Raţ la Real. Avea loc acolo, vă jur. Despre meciul în sine, cel cu Italia, ce să spui? Dacă aveam adversar, poate mă entuziasmam. Dar când vezi că junii italieni sunt încă mai slabi decât fosilele cu care s-au făcut de râs în Africa...