Gabriel MANȚĂ

Dintre furia lui Ronaldo şi bucuria lui Messi, rămân la cel din urmă. Dar a-l prefera pe unul nu înseamnă că-l contest pe celălalt, nici pe departe. Amândoi sunt buni, prea buni. Sâmbătă, în meciul cu surprinzătoarea Villareal, locul 3 în Primera, Messi a înscris când le ardea buza mai tare catalanilor, golurile de 2-1 şi 3-1. Primul dintre ele a fost splendid, un dublu un-doi cu Pedro, o combinaţie desenată. Nu ştiu ce a făcut Realul la Gijon, dar devine din ce în ce mai clară discrepanţa dintre fotbalul celor două mari echipe şi cel arătat de restul Spaniei. Practic, până la cele două meciuri clasice ale sezonului, trebuie administrată doar oboseala şi evitată lipsa de concentrare. Iar până la primul regal nici nu mai e mult, pe 28 noiembrie, la Barcelona. Un meci ca un cadou, oricum s-ar termina!

Mai încoace de Pirinei, un sportiv care a epuizat la vremea sa adjectivele de tip galactic sau extraterestru mai scria un paragraf la epilogul carierei sale. Federer a avut 5 mingi de meci pentru calificarea, în premieră, în finala Masters-ului de la Paris. Nu mingi consecutive, cum considera de la microfon Mironică, aşa ceva n-ar fi fost posibil decât în tie-break. Adversarul a fost unul de-al casei, Monfils, care a răzbunat eliminarea conaţionalului Llodra, în cealaltă semifinală, după ce acesta avusese câteva şanse de meci în faţa lui Soderling. Revenind la Federer, atât de clar, de olimpian, conducea ostilităţile în setul decisiv, încât acelaşi Mironică s-a grăbit să spună că scrie istorie, devenind primul jucător din istorie care se califică în 5 finale consecutive de turnee Masters. E, uite că ceasurile elveţiene se pot deregla şi istoria refuză să fie previzibilă! Federer şi-a pierdut şi răbdarea de odinioară, parcă şi puterea de a rămâne impasibil în faţa unor evenimente potrivnice. Am intuit că va pierde în momentul în care nu s-a putut abţine să reproşeze unei arbitre că n-a văzut un aut de un milimetru! Aşa ceva nu se face, ar fi trebuit s-o ştie cel ce era cândva Mister Perfect...

Mai târziu, după miezul nopţii, am asistat la un simulacru de luptă între doi „grei”. Grei la categorie, că la nobila artă au fost de-a dreptul imponderabili. Cică era pusă în joc centura la nu-ştiu-care versiune. Ei bine, dacă poate fi imaginat aşa ceva, în prima repriză nu s-a dat nici un pumn! În a doua, arbitrul a fost nevoit să oprească lupta pentru a-i îndemna să... lupte!! În ring erau doi englezi, campionul în exerciţiu Haye şi un malac căruia nu merită să-i pomenesc numele, deşi cică ar fi fost campion olimpic. Haye a câştigat în runda a treia, când a forţat pentru că pariase pe KO în repriza respectivă! Păi asta e farsă pe faţă, ăstuia ar trebui să-i spună Doroftei să lupte cu boxeri adevăraţi şi să se ducă în America, pentru că acolo etc, etc...