La sfârşitul săptămânii trecute, printre alte declaraţii date de feluriţi oameni de nefotbal s-a strecurat şi o zicere de-a lui Răzvan Lucescu, al nu mai ştiu câtelea rătăcit în „fotoliul” (ciudată metafora asta bătucită: chiar au faţă de stat în fotoliu, sau pe un nenorocit de taburet – prea bun şi ăsta! - neisprăviţii care l-au ocupat în ultima vreme?) de selecţioner al reprezentativei. Domnişorul Lucescu a emis o grohăială numai bună pentru un antrenor de judeţ, unde nu s-ar mira nimeni să audă că în echipa pregătită pentru derbiul intersătesc nu încap şi Nicu şi Gicu, fiindcă sunt în proces de când scroafa lu’ Nicu i-a stricat gardul lu’ Gicu. Sau invers. La nivelul echipei naţionale însă, o asemenea bazaconie te face să-l înjuri (de tată, în acest caz) pe nevrednicul care grohăie că nu-l cheamă la lot pe Mutu, fiindcă îl convoacă pe Stancu! Care-i legătura, bă, panaramă? Da’ pe vremea când tac’tu era ditamai valoarea la Naţională, cum dracu’ de-i convoca (cât era el de tâmpit) Angelo Nculescu şi pe tac’tu, şi pe Dobrin, şi pe Dumitrache, şi pe Dumitru, şi pe Dembrovschi? Iar mai târziu, cum naiba era loc pe teren şi pentru Hagi, şi pentru Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Lăcătuş, Gică Popescu? De unde până unde ideea asta cretină că dacă-l chemi pe unul (care, în acest caz, Stancu, nu are decât statut de „speranţă”, nicidecum de valoarea confirmată) e musai să-l laşi pe ălălalt acasă? Aaa, eşti şucărit că te-a lăsat cu capu-n soare după înfrângerea aia cu 5-0!? Dar dacă o fi avut dreptate el? Dacă era Mutu atât de supărat că i-ai mâncat sănătatea şi i-ai mâncat cariera băgându-l în aceeaşi echipă cu nişte împiedicaţi de teapa lui Rădoi, Codrea, Cociş şi alte panarame de acelaşi soi? ... Că tot veni vorba: de ce te milogeşti matale la Rădoiul ăla de doi bani ca de sfintele moaşte? De la ăsta, mă, poate veni vreo minune!? Alta, zic, decât să mai sară o dată cu crampoanele în gâtul ori clavicula vreunul adversar nevinovat? Cine-ţi dă, mă neisprăvitule, dreptul să ignori fotbalişti adevăraţi şi să convoci toate muhaielele sub drapelul ţării? De ce, adică, să ne tot mănânci sănătăţile cu alde „Săgeată” care n-a dat un gol toată viaţa lui, aia înecată în manele, ori cu Florescu al dumitale, care nu că n-am înţeles noi ce joacă (şi nici unde, şi nici dacă!) dar, săracu’, n-a-nţeles nici el. Florescu, ăl’ de poartă numărul 10 de nu-l mai încape pe Mutu...