Doru POPOVICI

Se îndoieşte cineva că atribuirea organizării vreunei competiţii majore (Olimpiadă, Campionat Mondial, European, finală de Champions’ League etc.) se face altfel decât cu mult lobby, negocieri şi şpagă? Mira-m-aş! Cu toate astea, niciodată nu s-a înregistrat vreun flagrant, deşi anchete au mai fost, deşi s-au mai făcut dezvăluiri, deşi au fost chiar şi destituiri din felurite „comitete şi comiţii” internaţionale (vă amintiţi, cred, scandalul din Comitetul Olimpic Internaţional de acum câţiva ani, dar în acest caz dezvăluirile făceau trimitere la chestii petrecute cu zeci de ani mai devreme). Ideea e că aceste negocieri care înseamnă ani de luptă şi investiţii de ordinul zecilor de miliarde de dolari (în cazul Olimpiadelor) n-au cum să se finalizeze altfel decât cu „investiţii” şi în „factorul uman”, adică în cei care dau votul final. Poate părea bizar ca pe lângă cheltuielile imense de organizare a respectivei competiţii să se mai cheltuiască şi „bani negri”. Pare, dar nu este. Fiindcă profitul este şi el imens, şpaga investită recuperându-se cu vârf şi îndesat, ba încă şi cu o rezervă mai bună de „investit” în organizarea unor competiţii ulterioare celei majore, dacă tot s-au construit bazele sportive.... De aceea, scandalul mitei pentru oficialii UEFA, printre care se numără şi Mircea Sandu, este cât se poate de plauzibil. Numai că, şi dacă ar fi fost vorba de mită, aceasta nu va putea fi dovedită în veci, că doar mituitorii n-or fi fost atât de tâmpiţi cât să facă treaba la vedere, iar mituiţii nu s-or fi tâmpit în aşa hal încât să-şi umfle peste noapte conturile cu milioanele ălea de dolari despre care vorbeşte cu atâta dezinvoltură dobitocul ăla de cipriot. De unde o primă concluzie: pe fraier l-a sărit rândul la şpagă, iar acum, la câţiva ani după, l-au ajuns nevoile, că doar şi-n Cipru e recesiune, şi-atunci i-a venit ideea cea aducătoare de bani. Adică să dea el pe goarnă, unor ziare dispuse „să pună botul”, povestea asta de capă şi şpagă. Toate bune şi frumoase, dar se nasc cel puţin două întrebări ajutătoare: 1) Ce-o fi căutat ursuleţul de pluş în toată tărăşenia? Că doar nu crede cineva că ăia cu datul şpăgii s-au apucat de implantat „coco” în jucării, că ar fi trebuit un „ursuleţ” grizzly (vorba lu’ Naşu’) ca să înceapă în el 2-3 milioane! Şi 2) De unde până unde e asta treaba DNA!? Or fi terminat cu dosarele lui Patriciu, Vântu, Diaconescu, Băsescu etc.-escu şi îi paşte şomajul? Ori poate, dacă tot era vorba de urs, chiar de pluş, or fi crezut, ca în zicala aia veche (aici, uşor adaptată), că-i vorba de vreun concurs de luat pielea de pe urs.