Nu ştiu dacă jucătorilor de la Oţelul chiar li s-a insinuat de-a binelea gândul de titlu, cert este că trec etapele şi nu cedează vreo palmă din hectarul de puncte pe care l-au pus între primul loc şi restul lumii cu pretenţii. Etapa viitoare va fi meciul cu echipa campioană în exerciţiu, dar va fi un meci decisiv doar pentru traseul viitor al CFR-ului, un eventual eşec redimensionându-le drastic sezonul. Dacă pe gălăţeni nu îi ia valul, ar trebui să realizeze că şi un meci egal ar fi foarte bun pentru ei. Pe urmă, CFR-ul poate lucra în favoarea lor, ciupind puncte echipelor bucureştene.
Una dintre urmăritoarele liderului, Timişoara, s-a împiedicat uşor după etape întregi de colectare a punctelor, prilej excelent pentru Iancu să se zborşească la angajaţii care n-au faţă de el aceeaşi exprimare precum a citit el în stenogramele lui Vântu. Dintre alţi doi challengeri, prinşi în meci direct, Vasluiul este cel care a deviat temporar Ştiinţa de pe orbita locurilor de Europa League, ca şi în finalul acela cu cântec, de acum două sezoane. Oltenii meritau cu vârf şi îndesat un egal, dar asta n-ar fi ajutat prea mult niciuna dintre echipe, doar i-ar fi menţinut lui Piţurcă aura de invincibil. Apropo de Piţi, l-aş asemui unui maistru experimentat de service auto. Dă faţă unei maşini buşite, are mereu piese second hand la îndemână, la nevoie le recondiţionează pe-alea vechi, poţi ieşi apoi fără probleme pe şosea. Dar nici o şansă pe un circuit de curse, pentru asta ar fi nevoie de inovaţii la motor. De-aia ne-am prezentat cum ne-am prezentat la europenele din 2008.
Peste toate, ne izbeşte în moalele capului vestea noii isprăvi a lui Mutu. Pe un altul, mai puţin norocos, l-a izbit Mutu la propriu. Ce-ar mai fi de spus?! Trebuie să ai stomac de struţ pentru a putea face distincţia între om şi fotbalist. Este mai dificil decât celebra distincţie între autor şi operă, pentru că un scriitor este dublat de operă pe toată durata vieţii, după care rămâne doar opera. În schimb, peste câţiva ani, omul Mutu va elimina fotbalul din viaţa sa. Ce mai rămâne?!