Aş fi tare bucuros dacă printre dumneavoastră s-ar găsi cineva care să-mi explice, pe înţelesul meu, ce a jucat Steaua alaltăieri la Utrecht. Pentru că, deşi am stat cu ochii ţintă pe televizorul cu acest meci, ignorându-l aproape complet pe celălalt (unde Napoli şi Liverpool n-au jucat nici ele mai nimic, dar ce pretenţii poţi avea de la o echipă – Liverpool – care-şi trimite pe teren o bandă de necunoscuţi, lăsându-şi acasă titularii?), n-am reuşit să văd altceva decât aceeaşi umilinţă la care sunt supuse toate echipele româneşti din toate competiţiile internaţionale, indiferent cine le-ar fi adversar, în cazul ăsta nişte muncitori cu mingea pentru care doar prezenţa în Europa League înseamnă mult mai mult decât visaseră ei vreodată. Indiferent de unde veneau atacurile ălora – pe stânga, pe dreapta, pe centru – ai noştri păreau să nu înţeleagă nici ce caută ei acolo, nici care-i scopul final al oricărei acţiuni, anume băgatul mingii în aţe. Pentru ei, totul se rezumă la a încerca, într-o disperare care durează de fiecare dată 90 de minute, plus prelungirile, să bubuie mingea tare, înainte şi aiurea. Zic asta, fiindcă şi ăilalţi, cu Neşu în frunte, o dădeau tot tare şi-nainte, dar nu aiurea, ci fix la om. Dacă e să reţin totuşi ceva din această parodie de meci, atunci e doar tâmpenia nemăsurată a fundaşilor noştri, copii xeroxate ale ceferiştilor clujeni, atât la golul Utrecht-ului cât şi la celălalt, tot al ălora, anulat. Singurul care s-a remarcat cu adevărat, ca întotdeauna la meciurile echipelor româneşti, a fost portarul. Ceea ce nu înseamnă că, pe lângă reflexele absolut senzaţionale la vreo două, trei mingi, n-a avut şi Tătăruşanu propriile-i chifle: ieşiri aiurea, mingi boxate tot aşa, intrări sub minge la centrări. Cât despre alde Nicoliţă, Anghelov şi care-au mai figurat pe acolo, asta au şi făcut: figuraţie. Că totul e doar un haos, fără pic de idee de joc (care antrenor, ăla care-l dă „accidentat” pe Apostol, că aşa a behăit oierul, ori care înlocuieşte 5 jucători de la un meci la altul?) ori despre ceea ce e această Europa League o demonstrează chiar spusele ciobanului, după meci: „Batem Utrecht în retur şi ne calificăm”!! Zău, mă? Dar ăilalţi ce fac, stau în timpul ăsta? Da’ meciurile ălealalte, cu Napoli şi Liverpool, dintre care unul în deplasare, nu se mai joacă?