Gabriel MANȚĂ

Ca tot omul gospodar care se scoală cu noaptea-n cap să dea de mâncare la orătănii sau, după caz, să-şi scoată animalul de companie la plimbare, sâmbătă am avut un stimulent suplimentar. Pentru un timp am trecut pe fusul orar al Canadei, acolo unde cineva trebuie din când în când să ne simtă aproape, într-un fel sau altul. Sigur nu prin intermediul televizorului. Pentru campionul mondial Lucian Bute, străluciţii noştri manageri media nu au putut găsi o sumă modică. Dar să nu mai răscolim borhotul, televiziunile de sport şi-au atras destul vorbe grele din toate părţile. Aşa că am găsit nişte polonezi pe net şi, acompaniat de comentariul lui Adrian Fetecău la Radio România Actualităţi, am văzut aproape toată gala. Întârzierea imaginilor era de câteva zeci de secunde, deci eram avertizat de loviturile spectaculoase, putând astfel să casc mai bine ochii de nespecialist în nobila artă. La Diaconu era simplu, ce zicea Fetecău aia era, dar la Bute zicea croşeu, mie mi se părea upercut. În cele din urmă, parcă simţind îndoială în public, Fetecău a nuanţat: croşeuri upercutate! Asta m-a făcut să brodez sintagma din titlu.

În rest, despre noua victorie prin KO a lui Bute nu pot spune decât că a fost una muncită. Din fericire, adversarul a fost subestimat doar de diverşi pricepuţi, nu şi de Lucian. Foarte interesantă, profesionistă 100%, declaraţia antrenorului Larouche din prologul meciului: (citat aproximativ) Brinkley nu s-a hazardat în declaraţii cum fac alţi boxeri, a fost chiar rezervat, iar ăsta este un motiv serios pentru a fi respectat ca adversar! Dincolo de talent şi de muncă, inteligenţa este cheia succesului lui Bute. A lui, dar şi a celui care îl pregăteşte. Şi un alt aspect relevant… După primul contact cu podeaua, când Brinkley a scăpat cum a scăpat de KO, în continuare nu am văzut nici o urmă de superioritate, în sens de atitudine trufaşă, din partea lui Lucian. Pur şi simplu a luat-o de la capăt cu aceeaşi tenacitate, cu acelaşi respect pentru adversar. Bravo lui, e un adevărat meseriaş. Nici la sfârşit n-a exultat ostentativ, ba chiar a ţinut să-şi arate aprecierea pentru Brinkley, ridicându-i acestuia mâna deasupra capului pentru a fi aplaudat de public. Una peste alta, Bute are de ce să fie iubit deopotrivă de români şi canadieni.

Îmi cer scuze pentru că am eludat fotbalul, subiectul prin definiţie al rubricii de faţă. Tot ce mai pot spune este că m-a amuzat grozav autogolul fulgerător al lui Ibrahimovic!