Doru POPOVICI

Acum mai bine de 40 de ani, pe vremea când jucam şi eu fotbal „adevărat”, fotbaliştii legitimaţi de vârstă foarte fragedă erau oficial numiţi „pitici”, următoarea categorie fiind aceea a juniorilor, cam de pe la 14-15 ani până la 18. Între timp, piticilor de atunci li s-a spus mai întâi „copii”, ulterior aceştia devenind „juniori III”. Dincolo de această denumire, deloc peiorativă, în fotbalul românesc dar şi în cel mondial, de-a lungul vremii s-au făcut remarcaţi destui fotbalişti scunzi ale căror calităţi i-au propulsat în vârful piramidei. Nu uitaţi că printre ei s-a numărat însuşi Diego Maradona, căruia înainte de „butoiaş” i s-a spus „piticul atomic, poreclă cu care au mai fost alintaţi destui alţii, înlocuindu-se „atomic” cu alte adjective. Printre „piticii” de marcă putem să-i includem şi pe Messi, Roberto Carlos ori Gică Hagi, iar acum aproape întreaga echipă naţională a Braziliei, care seamănă spaimă pe întreaga planetă în noua ei componenţă, dintre titulari Robinho părând un veritabil malac pe lângă alţii, mai scunzi şi mai uscaţi decât el! E drept însă şi că printre ăştia mici există câte unii de care te umflă râsul când îi priveşti şi care oricât s-ar strădui, s-ar zbate, tot nu reuşesc să arate a fotbalişti. Dincolo de cazul ăla patologic de la Steaua, brazilianul Elton (care, dacă se aşeza pe muchie, devenea invizibil), vi-l mai reamintesc şi pe unul cu statură de pinguin, numitul Florentin Petre. Ăsta, chiar dacă a adunat şi ceva zeci de selecţionări în echipa naţională, tot n-a reuşit să convingă pe cineva (pe mine, oricum, nu) că ar fi chiar fotbalist. Îmi amintesc doar la celebrul lui contact la o margine de teren cu Jan Koller, în urma căruia, Pinguinul a fost aruncat peste reclame! Unde naiba oare vrea să ajungă ăsta (adică eu)?, vă întrebaţi, probabil. Unde, dacă nu la meciul de alaltăieri?, vă contraîntreb eu. L-am văzut pe Torje făcând fel de fel de chestii, inclusiv executând excelent o lovitură de pe la vreo 40 de metri. Uneori, în anii din urmă, mi se părea şi mie fotbalist. Cu toate astea, văzându-l pe lângă englezoii ăia numai fibră, am avut imaginea viitorului fotbalistic al lui Torje: va mai juca ani buni la Dinamo, poate şi la Naţională, iar în fiecare vară ni se va spune că îl caută (în-ne-bu-niţi!) alde Inter, Barcelona şi Arsenal. Pentru ca în cele din urmă să ajungă. Nu la astea, ci la Litex, în Bulgaria.