Doru POPOVICI

Sintagma din titlu s-a inventat la noi. Aplicarea ei, în cel mai concret mod cu putinţă, s-a produs în Bolivia, acolo unde preşedintele ţării a fost filmat în timpul unui meci de fotbal pasând, driblând, şutând, ba chiar dedându-se la un gest de orice antologie a huliganismului pe terenurile de fotbal: supărat pe o intervenţia mai hotărâtă a unui fundaş advers (desigur, din opoziţie), i-a tras ăluia un genunchi în ... acolo, de a trebuit ca ăla să fie luat cu targa. Nu ştiu dacă fapta a fost sancţionată conform regulamentului sau dacă arbitrul n-o fi fost cumva simpatizant ori chiar membru al partidului preşedintelui, astfel încât să se fi făcut că nu vede atrocitatea. Cel lovit era, reprezentant al opoziţiei, ceea ce justifică oarecum faptul că la noi nu se organizează asemenea meciuri: ai noştri nu au nevoie de un teren regulamentar de fotbal pentru a-şi trage unii altora şuturi în toate zonele sensibile, campioni şi la noi, ca în Bolivia, fiind în acest sens tot reprezentanţii puterii. În frunte cu preşedintele-jucător, că doar de aia s-a autointitulat astfel. Există însă şi câteva deosebiri fundamentale sub acest aspect între România şi Bolivia: mai întâi ar fi acela că nici nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată în chiloţi, pe gazon, pe vreunul dintre preşedinţii României, indiferent că vorbim de Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu ori Băsescu, nici nu-mi imaginez ce ar fi putut căuta acolo. Fiindcă nici măcar unul dintre ei nu pare să fi avut predispoziţii către sport în general şi către fotbal în special, exceptându-l poate pe dl Băsescu care, pe timpul studiilor de marină, este aproape sigur că a făcut şi ceva sport. De dl Iliescu nici nu poate fi vorba, fie şi pentru că vârsta la care s-a înscăunat preşedinte îl predispunea mai degrabă la infarct decât la înscris goluri, iar Constantinescu, vă amintiţi, sper, s-a dus o dată la cantonamentul Naţionalei, unde a încercat să lovească o minge. Pe care, desigur, a călcat, apoi s-a dezechilibrat şi... bine că nu şi-a fracturat, în cădere, coloana. Ce vreau să spun cu asta? Că ai noştri n-au nici o treabă cu sportul. Că sportul de echipă este privit în toată lumea normală ca un factor fundamental de educaţie. Nu toţi ies încă educaţi dintr-o echipă de fotbal, dovadă chiar gestul preşedintelui Boliviei. Dar nici măcar să nu încerci...!?