Doru POPOVICI

... de să ne chinuie în halul ăsta!?  De ce oare la fiecare meci important, indiferent că vorbim de echipa naţională sau de echipa de club, trebuie să ne mâncăm sănătăţile, numărând secundele (în funcţie de situaţie: câte ne-au mai rămas de tras de timp pentru ca ăia să nu ne egaleze sau câte mai avem la dispoziţie pentru a încerca, cu disperare, egalarea sau victoria?) dând pe gât cafea după cafea, „sudând” ţigările şi înălţând rugi pentru ca Domnul să-şi întoarcă faţa şi către ai noştri? Alaltăieri am traversat din nou toate stările (de nervi) posibile, finalul aducându-ne o nouă deziluzie din interminabilul şir început cu ani mulţi în urmă, de fapt de când mă ştiu...

Începutul nenorocirii e greu de plasat în timp: comentariile vorbesc despre monumentala ratare a negrului ăluia (refuz să-i scriu numele, nu fiindcă aş fi rasist, ci pentru că nu-mi plac tâmpiţii, indiferent de culoare... inclusiv politică!) în timp ce eu cred că încă de la început ne-am bătut joc de nişte ocazii importante, în primele 10-15 minute, când era limpede că Roma e vraişte în apărare şi că echipa care chiar joacă fotbal e CFR. Refuzând „dânsa” să intre în aţe, devenea tot mai evident că finalul n-avea cum să ne fie favorabil, din moment ce ne-am bătut joc de nişte ocazii clare (iar aia chiar rarisimă), pe care dacă nu le valorifici atunci când se ivesc înseamnă că îţi lipseşte totuşi ceva. Nouă nu ştiu ce ne-a lipsit, dar pot să vă spun că ne-a prisosit: tocmai negrul ăla. În care eu, înainte de a vedea un mare viitor golgheter, văd doar un jucător rudimentar, fără minime abilităţi tehnice. Da, a dat un gol superb cu capul în meciul cu Basel, dar cele vreo 25 de mingi simple, inclusiv pase la 4-5 metri, pe care le-a irosit jenant în continuare m-au convins că nu-i fotbalist de soi. Chiar şi la Roma, la faza aia nebună, nu el a driblat fundaşul (că nu ştie), ci ăla s-a împiedicat, năucit probabil de faptul că negrul habar n-avea să conducă mingea ca un fotbalist. Iar faptul că în loc să-i paseze lui Culio (de n-a mai făcut nici ăsta nimic tot meciul, marcat psihic de întâmplare) a tras ca idiotul, m-a făcut să-i dau 100% dreptate lui Aurică Ţicleanu, aflat în studioul TV care a zis: „Egoist? Da, aveţi dreptate, un golgheter trebuie să fie egoist. Dar înainte de asta trebuie să fie inteligent!”. Ăsta mi s-a părut doar egoist. Sau nici atât. Doar prost.