Gabriel MANȚĂ

Ciulinii, chiar şi rostogoliţi de vântul Bărăganului, au mai făcut o victimă ilustră. Victoria împotriva „câinilor” este mai surprinzătoare decât cea în faţa Stelei, fiindcă refuzaţii, atât cei rămaşi cât şi cei trimişi la Urziceni, aveau toate motivele să joace ţinând cuţitul între dinţi cu echipa lui Becali. Odată vraja spulberată, mânjii mâncăcioşi de jar s-au prefăcut în gloabe care au luat scor la Galaţi, în ciuda unei superiorităţi numerice timp de o repriză şi mai bine. Trendul era de aşteptat să se păstreze şi cu echipa unui Andone foarte dornic de reabilitare. Chiar dacă golul a fost înscris conjunctural, Dinamo merita să piardă, poate mai mult decât merita Unirea să câştige. În lipsa lui Adrian Cristea, descoperim că mult lăudaţii oameni de atac nu sunt deloc prieteni cu un procedeu necesar, driblingul! Singurul capabil să-şi depăşească adversarul era Torje, dar asta pentru că o lua la sănătoasa... Celălalt Cristea este o umbră a golgeterului de anul trecut, traversând iarăşi un deşert de formă, ca şi în alte perioade din cariera sa. Faptul că potenţialul ofensiv al echipei a fost umflat se poate vedea şi din reşaparea lui Cătălin Munteanu, un jucător care se obişnuise deja la Braşov cu ritmul de mijlocul clasamentului. Şi Rapidul l-a resuscitat pe Dani Coman, dar cu portarul e altceva. De Măldărăşanu sau de Ilyes nu s-au atins. Şi uite că Rapidul şi-a luat viteză, iar în locul lui Copos aş lua în serios vorbele celor din potcoavă, care i-au transmis că nu scapă dacă şi de data asta îşi bagă coada.

Revenind la meciul de luni seara, pentru că pe ăla l-a putut vedea tot poporul prin intermediul anteniştilor, a fost de antologie remarca unuia dintre comentatori, cum că nu e deloc plăcut să simţi în ceafă răsuflarea lui N’Doye!! Să fi fost o părere avizată?!