Gabriel MANȚĂ

Ruși albi, scor alb. Acest nul era mai mult decât previzibil, nemulțumirile vin din alte părți. Meciul a fost transmis de o televiziune cu acoperire minoră. Cică la meciurile din deplasare se negociază direct cu postul care îl transmite, așa că să nu ne mirăm dacă, de exemplu, viitorul președinte al poporului își vinde roata de rezervă la Rolls și rândunica de la iaht și cumpără drepturile de transmisie pentru partida cu Franța. Dar măcar ar avea acoperire națională! Mă număr printre cei care nu au putut vedea acasă meciul cu Belarus, așa că l-am asezonat cu bere la o terasă de cartier. Ceva mai multă animație decât de obicei, dar nu înghesuială, se mai găseau mese libere. Ei bine, pe margine, privind peste gard, erau pâlcuri de oameni, în general vârstnici. Pensionari care nu-și permiteau nici măcar 5 lei pentru o bere, dar care stăteau noaptea în picioare pentru a nu pierde un meci al naționalei! Sigur că revolta legitimă se îndreaptă către politrucii care au făcut posibilă situația generală, dar, dincolo de asta, și spre canalul de televiziune care preferă să facă demonstrație de forță, sfidând mii de iubitori ai fotbalului, în loc să depună eforturi reale pentru a deveni vizibili în toate casele românilor.

Apoi a venit reacția dezamăgitoare a lui Mircea Lucescu, ca răspuns la criticile lui Jenei în privința situației de la echipa națională. Că seniorul s-a simțit dator să-și apere juniorul, poate fi de înțeles, deși acesta din urmă e bărbat în toată firea și își poate purta și singur de grijă. Dar modul în care Lucescu ăl bătrân (fără pic de sens peiorativ!) a  înțeles să acuze vârsta lui Jenei este revoltător. La fel a făcut Iliescu după Revoluție, sugerând că vârsta regelui Mihai nu-i mai permite acestuia să mai fie lucid, iar acum, deși a depășit demult anii de atunci ai suveranului, nu s-ar da dus din viața politică. Bunicuța continuă să tragă sforile ca la Țăndărică. La fel vor trece anii și peste Mircea Lucescu, nici el foarte departe de vârsta lui Jenei. Să sperăm că îi va apuca și se va bucura de ei. Punem pariu că n-o rămână nevorbit?