Antrenorul de Caro a fost decartat de neinspiratul cartofor Porumboiu. Investitorul nostru a fost plin de bune intenţii. La carte scrie că în primul rând îţi trebuie un meseriaş pe bancă. Dar cât de greu e să găseşti unul! Ce-i validează pe aceşti cititori în zaţul fotbalului? Cel mai simplu răspuns ar fi trofeele. Deşi unul care e abonat la ele colo, dincolo nu mai găseşte mediu propice. Oricum, Caro n-a avut. Pentru el a contat că a avut cândva pe mână cheia de la vestiarul galacticilor. Iar clauzele alea din contractele antrenorilor, care cică îi feresc de capriciile patronilor, au ajuns o ţintă în sine. Păi dacă munceşti din greu, un sezon să zicem, nu eşti deloc sigur că atingi obiectivul pentru a mai drege salariul cu prima. Aşa că, dacă aplicăm judecata aia prezidenţială cu plata pe oră, ieşi mai câştigat cu o demitere după două-trei luni. Teoretic, spaniolul lua din salariu cam 100.000 de euro pe lună. După ce înghiţim în sec la pronunţarea acestei sume, să vedem cu ce se va alege după aceste două luni. N-o să ia el tot milionul ăla din clauză, că şi Porumboiu are metodele lui de presiune la negociere, dar cam la jumătate tot o să-i iasă. Ola şi la gară!
Ce va urma va fi obligatoriu pe alte baze. Jucătorii ex-ului nu vor fi pe placul succesorului şi nici regimul alimentar pe bază de linte. Grânarul Unirii din Bărăgan ar fi fost o sursă bună, dar s-a pierdut timp preţios. Nucleul a luat calea Stelei, spre bucuria unui alt antrenor fortuit. Aşa că la Vaslui se va merge în regim de avarie o perioadă. Poate că de data asta Porumboiu va avea mână bună, cert e că nimeni nu e infailibil. Cine a văzut meciul de debut în Primera al Realului lui Mourinho a înţeles. Nu poţi crede orbeşte nici măcar într-un mag. Prin comparaţie, Barcelona este exuberantă, dar, lipsit de filosofia catalană, Guardiola ar avea viaţă grea oriunde în altă parte. Inclusiv la Vaslui.