Gabriel MANȚĂ

Se poate spune căreiau subiectul din articolul precedent. Supoterii Stelei s-au scindat, se duce o luptă la baionetă pe bloguri, pe paginile celor care au abordat subiectul. Credeţi-mă, am avantajul de a nu fi implicat. Fiecare parte are bubele sale. Cei radicali sunt violenţi. Ceilalţi sunt cu capul plecat, pe care sabia nu-l taie. Intransigenţii ar vrea toată suflarea suporterilor de partea sa, “Nimeni pe stadion”, iar pentru asta le-ar arăta cu forţa calea cea dreaptă. Ceilalţi nu văd copacii din cauza pădurii. I-aş asemui cu cei care credeau că dacă Ceauşescu ne-ar fi dat nişte salam la alimentară şi două-trei ore în plus de televiziune, am fi putut trăi mult şi bine în socialism (vezi bine, comunismul era încă un deziderat!).

Care facţiune credeţi că va pierde războiul? Aţi putut constata deja la meciul cu Grasshopper. Spărgătorii de grevă, din diferite motive, îi vor trage şi pe ceilalţi după ei, pe stadion. Poate fi chiar buna credinţă! Îţi imaginezi că Gigi Becali chiar face lucruri bune, că aducerea lui Duckadam şi a lui Ilie Dumitrescu sunt decizii deştepte de management. Pentru cei care cred aceste lucruri este suficient să te uiţi în buletin. Sigur nu sunt contemporani cu celebrul miting în care Ceauşescu promitea 100 de lei în plus la pensii. Generaţia născută liber este mai tolerantă. Nu pricepe pericolul permanent care este Becali. Sigur că şi oponenţii întrec măsura în vehemenţa lor, dar mă simt mai aproape de cei care afişează banner-ul cu “Pleacă”. Gigi Becali, în mintea lui, pe care ne place s-o minimalizăm, ştie că trebuie să ofere poporului circ. Asta fără a avea o cultură care să-i permită expresia “pâine şi circ”. După plecarea lui Piţurcă, i-a arătat norodului pe Ilie Dumitrescu şi pe Duckadam. Unora le-a fost suficient, alţii i-au înţeles jocul. Şi nu de ieri, de azi…