Nu, eşecul nu îl reprezintă scorul din Turcia, ci felul în care a înţeles selecţionerul să trateze meciul. L-a interesat atât de mult rezultatul, încât a sacrificat adevăratul scop al amicalului. Mulţi jucători au bătut drumul degeaba, rămânând pe bancă şi neputând să arate dacă le e sau nu locul la echipa naţională. Chiar dacă Lucescu jr. i-a văzut la antrenamente, concluziile adevărate se trag la jocul efectiv, pentru a şti asta nu trebuie să fi urmat cursurile de Coverciano, aşa cum aflăm că a făcut alt junior, cel al lui Iordănescu. Faptul că a făcut atât de puţine schimbări, arată că Lucescu tânjeşte după linişte, că e sensibil la criticile din presă. Dar câtă linişte i-ar fi putut aduce un „nul”?! Ar fi însemnat doar perpetuarea vechii noastre metehne, jocul meschin la rezultat. Bineînţeles, aşa cum se întâmplă deseori, rezultatul de 0-0 a picat când nu se mai putea face nimic. Că a fost ceva arbitrar sau nu, asta face parte din povestea fotbalului, ba chiar e o nouă lecţie din care nu se ştie dacă vom învăţa.
Pentru că nu i-a ieşit pasienţa, Lucescu s-a eschivat ţâfnos de la o întrebare despre schimbarea la schimbare pe care a operat-o (Tănase în locul lui Nicoliţă, care apucase să joace doar vreo 10 minute!). „Este treaba mea” - a răspuns selecţionerul. Desigur, nici eventuala întrebare „de ce a intrat Nicoliţă?” n-ar fi fost treaba noastră. Dar asta nu înseamnă că nu putem răspunde. Bănel a fost introdus în teren pentru aportul său defensiv, deci pentru a păstra acel amărât 0-0. Dacă nici în amicale nu riscăm, atunci când?! Pe urmă, Tănase a fost aruncat în luptă într-o încercare târzie de a mai drege busuiocul. Nici nu s-a pus problema, în primul rând pentru că Tănase nu a ajuns la acel nivel care să-i permită a fi decisiv, de a conta major în jocul echipei naţionale (şi nici la Steaua, de altfel).
Această nouă demonstraţie de joc ermetic, ca să folosesc un eufemism, m-a făcut să-mi amintesc de suita aceea de meciuri egale ale Rapidului în Cupa UEFA, cu Răzvan Lucescu pe bancă. Deşi etapele se succedau şi pentru calificare trebuia să spargă gheaţa cu o victorie, echipa continua să îngheţe jocul în aşteptarea unei iluzorii greşeli a adversarilor, terminând grupa cu 100% egaluri şi luându-şi adio de la calificare. Să sperăm că nu ni se va da prilejul unui deja vu.