Doru POPOVICI

Dacă ar fi să caracterizăm fotbalul nostru printr-un singur cuvânt, atunci am avea de ales, probabil, doar între „trist” şi „obosit”. La o analiză rapidă a opţiunilor, „trist” iese din calcul, măcar în ideea că aici prestează comici ai gazonului de largă recunoaştere nu doar naţională (vă mai amintiţi recitalul lui Bănel pe „Santiago Bernabeu”, da?) cum sunt numiţii Cristian Munteanu (mai cunoscut sub pseudonimul artistic de „Babicu’”), apoi Moţi (ăsta nici n-are nevoie de pseudonim, că pare în totalitate doar o poreclă) ori legendarii „Pisică”, Mitea, Claudiu Răducanu, Rică Neaga şi, cu voia dumneavoastră, deloc ultimul pe listă, „Guriţă”. Ei, dacă ne-am pus de acord că fotbalul nostru nu e trist, mai rămâne să-i analizăm starea de oboseală. Care, indiscutabil, există. Ba chiar cu asupra de măsură, din moment ce ieri, încercând să explice înfrângerea CFR-ului la Timişoara, însuşi căpitanul clujenilor, ba şi fotbalist de Naţională, Gabi Mureşan, a zis-o: „Am pierdut din cauza stării de oboseală”. Zău, domnu’ Mureşan? Când naiba aţi avut timp să obosiţi aşa de rău? În două etape!? Păi de ce nu vă retrageţi acu’, înainte să vă ajungă din urmă (că-i mai odihnită!) Liga Campionilor? Dar dacă tot v-a ieşit porumbelul, poate ne explicaţi cum de oţi fi pierdut dv., chiar aşa, obosiţi, în faţa ălora de la Timişoara care joi au alergat de le-au plesnit bojocii până în minutul 97, pentru a-i egala pe amărâţii ăia de „firlandeji” (mulţumim din nou, Nea Puiule, sănătate!). Ca o paranteză, trebuie spus şi că în meciul cu Poli mie Gabi Mureşan nu mi s-a părut deloc obosit, motiv pentru care convocarea lui la Naţională pentru meciul de mâine mi se pare absolut justificată. Dacă am ajuns aici, mă simt obligat să salut cu entuziasm lipsa din lista selecţionaţilor a lui Moţi şi „Săgeată”, a lui Codrea, dar să mă întreb şi de ce nu apar acolo nici unul din cei doi Cristea şi nici Gigel Bucur. O explicaţie ca pentru proşti ne-a furnizat-o tot „Gazeta” de ieri: cică Bucur joacă la Kuban pe banda stângă!... de parcă noi avem pe banda stângă numai clone de-ale lui Hagi, de nu mai încape şi Bucur! Explicaţia mea e una mai simplă, şi nu pentru proşti: la ce fotbal obosit şi totuşi trist avem, ce să caute doi fotbalişti adevăraţi şi luminoşi („Prinţul” şi Bucur) în Naţionala lui Răzvan care e, şi el, la fel de trist şi obosit ca Piţurcă?