Doru POPOVICI

N-am Digi. Nici nu-mi doresc, din motive de protecţie psihică personală: dacă aş avea, probabil aş fi tentat să urmăresc snopul de meciuri cu împiedicaţi de-ai noştri în fiecare etapă. Vă mărturisesc că e prea mult şi să-i vezi doar în cupele europene, unde, nu-i aşa?, e de presupus că dau din ei tot ce au mai bun, în eventualitatea că au. Aşadar, neavând Digi (deci nici Gigi, ceea ce mi se pare de-a dreptul o binecuvântare) cu acces direct la Split, m-am concentrat pe Timişoara, via TVR. Iniţial mă cam supărase opţiunea postului public. După, am mulţumit Cerului pentru alegerea lor, din două motive: primul, fiindcă mi-a oferit un meci de un dramatism de poveste, al doilea, că m-a ferit de a mai fi martor la încă o ruşine din alea mari, cu care din nefericire ne-am cam obişnuit. Iar în fruntea ruşinii, fără minimă concurenţă, tronează detaşat Dinamo. Am văzut, imediat după terminarea partidei, un mini-rezumat, respectiv golurile încasate şi vreo două-trei ratări de-ale câinilor, ceva ce mi-a reamintit momente memorabile din istoria atât de pur românească a lui Dinamo: conduce sau este condusă, joacă împotriva unor mărimi continentale sau a unor amărâţi de pescari sau frizeri, acasă sau în deplasare, vara sau iarna, ziua sau în nocturnă, finalul este mereu acelaşi. Deosebirea între panarama de alaltăieri şi toate celelalte e însă una de mare efect: alaltăieri a fost ziua de naştere a lui Cornel Dinu. Din motive care ţin chiar de istorie, merita altceva. Cine însă să-i aducă bucuria la care avea tot dreptul? Redezgropatul „Săgeată”!? Ăla care, când n-a fost pe teren, Dinamo juca chiar fotbal, ba mai şi marca. Poate Curbă, Curvă sau Curcă, cum l-o chema, că după cum se-nvârte, ca o Curbă, pardon, Curcă beată între beţele alea trei, am bănuiala că nici el nu ştie cum îl cheamă, cu buletinul în mână. Cât despre ceilalţi, nu mi-am dat seama din scurtul rezumat, dar parcă erau cam mulţi Pulhaci. Apropo, aţi văzut că mi-a mai ieşit un pronostic? Ăla, când ziceam, tot în rubrica asta, acum vreun an, că locul lui Pulhac e în Spania, unde, se ştie „h” nu se pronunţa. Ziceam însă că voi vorbi despre Timişoara. Care Timişoara?