Doru POPOVICI

Rămâne cum ne-am înţeles: ne aflăm în săptămâna despărţirii de cupele europe. Ei, nu, nu cu toate cele 6 combatante, că una merge din oficiu direct la măcelul din grupele Champions’ League, dar trei tot se cară, mai ales că primul pas a fost deja făcut: Unirea (ori „Urinea”!?, că aşa parcă-i ziceau englezii anul trecut, dintr-o luminoasă eroare) a pierdut acasă cu... 0-0, numai necunoscătorii ori exaltaţii mai putând spera în clasica răsturnare de afară, cu tradiţionalul 1-1, după ce acasă ţi-ai dovedit impotenţa dusă la perfecţiune. Halucinant mi se pare însă modul de abordare a catastrofei de către presă: „Ruşii am fost noi” (!?!), „Eroii din Bărăgan” şi altele asemenea, încât te întrebi dacă oamenii ăia sunt sănătoşi ori i-o fi bătut soarele-n cap. De zeci şi zeci de ani, de la Gheorghiu Dej încoace, nu ne mai lecuim să tot inventăm eroisme în toate eşecurile, să „învăţăm din greşeli”, să „pierdem demn” şi, neapărat, să „păstrăm şanse reale de calificare”, în ciuda evidenţei să suntem, de fapt, de râsul lumii. Ce chestii eroice au făcut băieţii ăştia din Bărăgan alaltăieri? Păi, am smuls un 0-0 acasă, jucând „eroic” vreo oră cu un om mai puţin, timp în care singurul care s-a distins a fost portarul, care nu mai prididea să salveze goluri ca şi marcate. Dar despre ăla eliminatu’ a scris cineva că-i un tâmpit care-şi lasă echipa o oră în inferioritate? Parcă nu. Zău, nu v-aţi săturat până-n gât, ca mine, de fabrica asta de eroi alcătuită din FRF, LPF şi presă (aia care nu se mai satură să le tragă limbi ălorlalte două)? Că uite-aşa a ajuns erou şi prietenul meu, Sebi Gheorghe, a cărui mare faptă de arme a fost că a interpretat pur şi simplu corect o fază banală în meciul Astra-Dinamo. Sebi, eu m-aş simţi jignit de chestia asta: „Păi bine, mă, dacă n-aş fi în stare de atâta, atunci la ce mă-sa m-am mai făcut arbitru!?” Zău că asta s-ar cuveni să le zici, şi atunci poate că ai avea ceva de erou în tine. Ca desert, eroul lui Dinamo, desigur, Dănciulescu, proaspăt debarcat (tot eroic?) de la Hercules, aducând o infuzie de „fibră” în atacul celor care, chiar azi, îşi vor lua şi ei adio de la Europa League. Fiindcă la Hajduk nu-s eroi, ci doar fotbalişti.