Selecţionerul Piţurcă, pe vremea lui, era un as în a-şi atrage înjurăturile unei naţii întregi. Chiar îl bănuiam de un anume talent şi oarecare plăcere pentru aşa ceva. Dar, greu de crezut şi, până la urmă, de admis, există cineva care-l întrece. Este francezul Domenech, aplauze. Râd şi mă crucesc, nu neapărat în ordinea asta, când citesc ultima ispravă a acestui personaj demn de un scenariu cu camera ascunsă. Fiindcă aştept încă să le spună compatrioţilor „zâmbiţi, a fost o farsă!”, după ce s-a trezit să revendice 2 milioane de Euro de la federaţia franceză pentru că Blanc, succesorul său, a fost prezentat înainte de a-i expira lui contractul! Deci acest bufon care a transformat fotbalul în ruşine naţională, de i-a chemat Sarkozy şi încă o ministresă pe cocoşei să dea socoteală la parlament, mai vrea şi bani nemunciţi în vremurile astea de restrişte?! În loc să zică merci că nu l-a linşat lumea pe stradă, parcă face înadins ca să fie declarat persona non grata în Franţa. Poate vrea să se stabilească în fostele colonii şi nu ştie cum. Pe vremea când era june prim, adică acum doi ani, iar Franţa fusese ciuca bătăilor la europene (numai noi i-am dat „decât” zero goluri, în rest a avut hambarul plin), le spunea francezilor care-i cereau demisia ceva de genul „nu trebuie să fiţi trişti, eu nu sunt, ba chiar sunt fericit, nu demisionez, mă însor”! La doi ani distanţă, după o calificare cu furăciune, termină pe ultimul loc în grupă, e înjurat şi ameninţat cu bătaia de un fotbalist, ceilalţi intră în grevă şi nu se mai antrenează, se citesc scrisori deschise, ce mai, anarhie totală. Mai lipsea să-l ia ostatec, dar e contraproductiv să te încurci cu un asemenea prizonier. Iar acum, colac peste pupăză, vine şi mai cere şi bani în plus. Un’ te crezi monşer, en Roumanie, la umflare de contracte?!
De fapt, şi alţi selecţioneri par să fi luat-o un pic pe arătură după Africa de Sud. Maradona face nazuri, vrea să fie rugat să rămână, eventual aşteaptă şi scuze, în timp ce Capello nu se dă dus nicicum, coafura cănită rezistă.