Doru POPOVICI

Nu ştiu nici sub ameninţare cu pistolul la tâmplă să spun dacă Supercupa României încheie sezonul trecut sau, dimpotrivă, îl deschide pe cel nou. Oricum, ea semnalează iubitorilor de fotbal românesc că vacanţa fotbaliştilor e cam pe sfârşite şi că ei sunt gata să pornească vijelios în competiţiile care bat la uşă: campionat, cupă naţională, cupe europene. Ce mai, veselie mare care trebuie punctată cumva, iar pentru asta există, aţi ghicit, Supercupa.

Ghinionul (apele curgătoare-negre, iazurile-moarte din cauza căldurii) m-a făcut să ajung acasă tocmai la timp pentru a putea urmări confruntarea dintre cele mai bune echipe „la intern”, ambele fiind angrenate şi în Champions’ League. De fapt, una, că de când soarta le-a scos-o în cale uniriştilor pe ditamai Zenit Leningrad, va trebui să ne mulţumim doar cu bătăile pe care o să le ia Clujul în Liga Campionilor, rămânând ca premiu de consolare doar dubla înfrângere a Unirii în turul preliminar care e, totuşi, aproape Champions’ League!

Urmărind, aşadar, meciul de alaltăieri, am observat o dată în plus că e din ce în ce mai mult până departe. Şi că o echipă (Unirea) care speră ca Rică Bleaga să facă la bătrâneţe ceea ce n-a reuşit deloc în tinereţe (adică să înscrie şi el un gol...) are o gravă problemă de percepţie. Fenomenul încercării de reciclare a fosilelor nu este însă monopolul Unirii. Aceeaşi chestie o face şi Clujul, dar nu cea care a cucerit Supercupa, ci Universitatea. Adică să-l reşapeze pe domnul Niculescu. Cum care? Clau-gol. Păi de ce nu-l caută şi pe Dănciulescu, să refacă legendarul enenddi, adică N&D pe limba lui Chelsea şi Liverpool, despre care mă mir să aflu că nu-i caută pe ăştia şi anul ăsta... ori or fi uitat traficanţii de fotbalişti să ne anunţe chestia, înainte de a se ruga de alde Ţ.S.K.A. Sofia şi Alania ori Terek să-i ia pe 5 sezoane sau măcar 2-3 etape. Ce-am mai văzut alaltăieri? Păi. Un şut remarcabil şi un autogol la fel de reuşit (ba şi mai şi) ale unui domn venit tocmai din Olanda, plus sictirul cu care banda de executanţi de penalty-uri a tratat respectivul moment decisiv. Cel mai mişto a fost când comentatorul ni l-a prezentat pe Petre Marin drept „specialist” pe problemă. Poate vă amintiţi execuţia... Ştiţi ce-i nasol cu adevărat? Că Supercupa asta a arătat a playback. Iar în Champions’ League se joacă numai „live”.