Gabriel MANȚĂ

Mi-ar fi plăcut să umplu perioada de acalmie de la Cupa Mondială cu rânduri despre Wimbledon. Dar cum osanalele nu sunt prea tentante, mă voi limita să remarc felul lipsit de echivoc în care Nadal îşi domină adversarul, oricare ar fi el. După Murray, Berdych n-a fost decât un alt porumbel pentru ciulamaua la foc mare a spaniolului. Asta după ce eliminările lui Federer şi a lui Djokovic lăsau de înţeles că cehul îşi va vinde scump penajul! Dincolo, la feminin, sora cea mică, dar mare, a spulberat tot ce mişca dincolo de fileu, la o vârstă vecină celei la care alte campioane joacă deja la veterane!

Aşa că, fie pâinea cât de rea, tot ungem fotbal pe ea... Vânturând netul încolo şi încoace, am dat peste nişte chestii drăguţe, unele ştiute, altele mai puţin. Am crezut nimerit să fac o selecţie. Mondialul african s-a simţit bine în familie, doi selecţioneri, americanul şi slovacul, selecţionându-şi fiii. Fraţi s-au mai văzut la mondiale, dar cei care s-au confruntat direct, Boatengii în Ghana-Germania, au constituit o premieră. La fel cei trei fraţi Palacios din lotul Hondurasului. Paradox aparent în cazul lui Klose, capabil să înscrie 4 goluri la mondial (deocamdată!), după ce toată stagiunea la Bayern reuşise doar de 6 ori să scuture plasa. Aproape că-i e teamă să mai încerce tumba de după! Statistică mincinoasă în cazul lui Lampard, cotat cu cele mai multe şuturi pe sec, 39. Arbitrii ştiu de ce. La polul opus, slovacul Vittek – 4 goluri din 6 şuturi! Ultimii patru fotbalişti premiaţi cu Balonul de Aur au fost prezenţi în Africa de Sud, toţi sunt deja „out”, cu numai 1 gol per total, şi acela după ce l-a bătut mingea în cap pe Ronaldo!

Să trecem şi la „extremul apărător”, adică portarul... La această ediţie africană se înregistrează portarul cel mai tânăr ajuns vreodată într-o semifinală mondială. El este uruguayanul Muslera, dar extraordinar mi se pare faptul că următorul este... neamţul Neuer, implicat în cealaltă semifinală! Teoretic, pot ridica ştacheta calificându-se în finală. Asta dacă va fi de acord Casillias, care îşi pune şi el apăsat amprenta asupra istoriei Cupei Mondiale: a devenit unicul portar care a apărat lovituri de la 11 metri în două ediţii diferite!

Nu se poate trece cu vederea peste longevitatea camerunezului Rigobert Song, care joacă la mondiale de pe vremea lui Hagi, din 1994! De atunci a strâns 4 ediţii, ratând-o pe cea din 2006, la care ţara sa nu s-a calificat.

PS. Aflu în ultima clipă că o anume entitate şi-a întins tentaculele până la semifinale: caracatiţa Paul a pronosticat victoria Spaniei. Rămâne bătut în cuie, cu La Piovra nu te pui!