Gabriel MANȚĂ

N-aş fi îndrăznit să cer mai mult de la această Cupă Mondială, cel puţin până acum, în preambulul finalei. Spania şi Olanda, favoritele mele declarate, joacă în semifinale şi sunt şanse mari ca, măcar una, să ajungă în ultimul act. În schimb, de Franţa şi Italia, echipe pe care le încadrasem la non-favorite, am scăpat neaşteptat de repede, încă din grupe. Tot în categoria asta era se mai aflau Brazilia şi Germania. Pentacampionii s-au lăsat greu, dar până la urmă adoptarea acestui stil meschin, necaracteristic lor, i-a trădat în partida cu olandezii. FIFA l-a mai absolvit pe Melo de o parte din vină, stabilindu-l pe Sneijder marcator la golul de 1-1, însă autorul moral a fost portarul Julio Cesar, care şi-a scos de pe traiectorie coechipierul. Că mai apoi acesta a cedat presiunii, călcându-l în picioare pe Robben şi semnând sentinţa eliminării pentru ai săi, ţine de calitatea jucătorului. Care, apropo, era de la Juventus, iar lui Lippi tot de „zebre” i s-a tras!

În schimb, cu Germania m-am pripit. Credeam că vom asista la acelaşi joc tipic nemţesc, forţă, panzere etc. Aiurea, sângele proaspăt şi ne-arian a transformat Mannschaftul în ceva ce până şi Oliver Bierchoff a spus că n-a mai văzut niciodată! Absenţa lui Ballack s-a transformat, culmea, într-un atu, astfel că Scweinsteinger a jucat mai avansat faţă de ce joacă la Bayern, vă amintiţi discuţia, şi l-am putut vedea pasând, centrând, şutând sau chiar slalomând, ca la golul 3 înscris argentinienilor. La acest meci, am trăit un sentiment de milă faţă de Maradona. A fost o redimensionare prea drastică, nemeritată aş zice. Nu m-aş grăbi să-l blamez întru totul, până la urmă tot 4 a încasat şi Capello de la nemţi. Practic n-am văzut nimic din ce le pregătise nemţilor fiindcă meciul a început de la 0-1, la acea deviere cu capul a lui Muller care, atenţie, nu era pe spaţiul porţii! În schimb, s-a încăpăţânat să nu schimbe sistemul şi asta i-a fost fatal. Messi a jucat pe post de Xavi şi s-a irosit la distanţă prea mare de careu. Cred că introducerea lui Veron, mai degrabă decât a lui Pastore, i-ar fi acordat mai multă libertate lui Messi. Sunt uimit şi de cât de supraevaluat este acest Di Maria, mi-a părut ultraegoist şi, pe deasupra, şi cam sărăcuţ cu duhul, la ce rezolvări a încercat. În fine, una peste alta, fapt este că această nouă victorie cu 4 goluri marcate transformă Germania în favorită la semifinala cu Spania, iar postura s-ar putea să nu-i convină.

Apropo de Spania, marele noroc este prospeţimea lui Villa, un jucător care deocamdată a trăit doar prin trofeul european de la naţională. Se simte din plin foamea de trofee a acestuia. Pique, altfel jucător remarcabil, era să-şi îngroape echipa cu acea ţinere total compromiţătoare pentru un fundaş la asemenea nivel. Să nu uităm nici golul anulat paraguayenilor, la care în ofsaid se afla doar mâna atacantului care arăta unde vrea centrarea! În rest, sud-americanii prea l-au aşteptat pe Santa Cruz ca pe Santa Claus. Ca o concluzie, şansă pentru Spania, dar şi răbdare – un melanj care, dacă îi ţine, sper să-i ducă în finală.

Un cuvânt bun şi pentru Ghana, a cărei lipsă din careul de aşi nu credeam a o regreta. În locul său avansează Uruguayul, dar o face cu o victorie a la Pirus, pierderea grea fiind Suarez care nu va evolua chiar împotriva olandezilor săi. Colegul Stekelenburg respiră uşurat.