Gabriel MANȚĂ

Înainte de a savura marile ciocniri din optimi, să constatăm că FIFA e mai destupată decât UEFA. Astfel, echipele care au combătut în aceeaşi grupă, spre exemplu Brazilia şi Portugalia, dacă vor urma un traseu perfect, nu se mai pot intersecta înainte de finală. Bine, nu ştiu câţi şi-ar mai dori acest lucru, având în vedere tortura fotbalistică la care ne-au supus cele două echipe la meciul lor de vineri. Până şi telenovele cu portugheza la bază conţineau mai mult suspans!

Să consemnăm placid şi falimentul total al campionilor mondiali. Placidă n-a fost însă şi opinia publică din Italia. Nimeni nu s-a regăsit în jocul grotesc al acestei echipe, al selecţiei făcute de Lippi. De aici şi până la decizia personalului de la acel post de radio, de a susţine echipele adverse, n-a mai fost decât un pas. La întoarcerea acasă au fost întâmpinaţi cu huiduieli şi ironii muşcătoare. Celebrul Pepe de la Udinese (!) a făcut spume pentru că un caricaturist a înfăţişat squadra azzurra sub forma a 11 coşciuge! De acord cu Cannavaro care a declarat că Italia are jucători buni, dar nu de primă mână. Ilustrarea perfectă ar putea fi acest Di Natale, ajuns la aproape 33 de ani, jucător bunicel la viaţa lui, dar care şi-a atins limitele carierei la aceeaşi Udinese! În schimb, nu cutez să-l încadrez nici măcar la jucători bunicei pe Iaquinta, coincidenţă sau nu, trecut tot pe la Udinese. Cu asemenea fotbalişti avea Lippi pretenţia să-şi apere titlul?! S-a compromis aiurea şi signor Lippi, mai ales prin această reîntoarcere a sa la „locul crimei”. S-a încununat cu lauri în 2006, s-a retras în glorie precum Mourinho vara asta, l-a lăsat pe Donadoni să se chinuie cu moştenirea-i fabuloasă, după care a revenit cu aură de profet. Şi iată-l acum clacând lamentabil pe cel supranumit Paul Newman. Poate povara numelui să fi fost prea grea doar pentru umerii săi, celebrul actor stingându-se în urmă cu doi ani. Iar caro Cannavaro, dacă tot era conştient de subţirimea lotului, de ce s-a mai băgat în ciorba asta reîncălzită? Un posibil răspuns ar fi amorul propriu, ca să devină cel mai selecţionat italian (întrecându-l pe Maldini), ca să ajungă şi el în clubul mai mult decât restrâns al italienilor prezenţi la patru turnee finale de campionat mondial, mai pe scurt – pentru a intra în istorie. Scump preţul, dar, citând aproximativ o reclamă la modă, doar nu vroiai să stai singur în casă, căpitane!