Gabriel MANȚĂ

Cum s-au aranjat ele, cărţile, împărţite de dealer-ul suprem! Una dintre Uruguay, Coreea de Sud, SUA sau Ghana va fi revelaţia competiţiei africane, pe culoarul către semifinala unde s-ar putea intersecta cu Olanda sau Brazilia. Acesta este versantul cel mai propice pentru escalada finală. Dacă pentru olandezi lucrurile sunt clare, ei nemaiputând pierde primul loc decât în mod abracadabrant, fotoliul de lider din grupa Braziliei şi a Portugaliei devine un adevărat tron. Iar dacă mai adăugăm că pierzătoarea duelului Brazilia-Portugalia va da cel mai probabil peste Spania, avem imaginea mizei uriaşe a meciului dintre vorbitorii de portugheză. Trecând la cealaltă jumătate de tablou, observăm că musteşte de „greuceni”. Pe lângă Germania-Anglia, mai avem Spania, una dintre Portugalia/Brazilia, başca Argentina! Mai constatăm că, dacă şi Brazilia îşi va respecta condiţia de favorită şi va termina grupa pe primul loc, sunt condiţii pentru o finală nicicând aievea, dar mereu visată: Argentina-Brazilia! Mai permiteţi-mi, vă rog, o comparaţie. Maradona pare distribuit în rolul lui Heracles (aka Hercules), că tot i-a trimis pe greci acasă: n-o avea el chiar douăsprezece munci de îndeplinit, ca „supereroul”, dar în calea sa către titlu ies Mexicul, Germania/Anglia, Spania/Portugalia, Brazilia/Olanda... Să ne tot înfruptăm din meciurile astea!

Acestea fiind zise, să trecem şi la durerile noastre cele de toate comentariile. Matematica este în continuare o povară, mulţi dintre cei din fenomen nefiind în stare să descâlcească iţele calificării din grupa sârbilor. Comentatorii au fost confuzi, dar neaşteptată a fost gafa unora de la gazeta de specialitate care, spre deosebire de cei aflaţi în direct, au timp să întoarcă situaţia pe toate feţele înainte de a livra oamenilor rodul gândirii lor. Dar cifrele pălesc cu totul, mai aproape ne sunt cuvintele. Dacă antrenorul Mircea Rădulescu este considerat o aşa somitate în domeniul său, încât deţine şefia şcolii de antrenori din negură de vremi, în schimb prezenţa sa la un microfon de comentator este o calamitate pentru exprimarea în limba română! Multe bube or avea comentatorii teverişti, or livra ei destulă parte lemnoasă, dar greşeli elementare de gramatică nu fac. Ei bine, cel alintat Riciu, altfel „dom’ profesor”, a luat gramatica la şuturi cu o frecvenţă de invidiat, culminând cu o capodoperă bară-gol: „munca care-a depus-o”... Brr, bine că n-a comentat meciul de la Wimbledon, dintre Mahut şi Isner!