Doru POPOVICI

Până mai zilele trecute, nu doar eu, ci toţi cei pe care îi interesează Campionatul Mondial, ne întreceam în a lăuda arbitrajele extraordinar de exacte de la această ediţie a competiţiei. Probabil că ar fi trebuit şi să scuipăm în sân de fiecare dată când, cam contra naturii, i-am lăudat, şi poate că astfel am fi fost feriţi de greşelile monstruoase pe care le-am văzut în weekend. Prima dintre ele, în ordine cronologică, a avut şi efect direct asupra rezultatului partidei şi implicit asupra calificării uneia sau alteia din cele două echipe implicate.

Aţi înţeles: e vorba de golul anulat americanilor, care se văd astfel în clasament cu doar 2 puncte în loc de 4, ceea ce s-ar putea să echivaleze cu plecarea acasă, în locul prezenţei în “optimi”. Faptul că tăntălăul cu fluier a fost deja trimis acasă nu reprezintă nicidecum o compensaţie pentru americani. În plus, ridică încă odată problema deja cronicizată a introducerii vizionării reluărilor fazelor litigioase, ca la hochei. Faptul că FIFA şi UEFA se cramponează de “tradiţie” şi refuză cu obstinaţie acest lucru nu poate duce decât la o singură concluzie: anume că arbitrii au de dus la îndeplinire, din interese majore, ordine care exced cadrul pur sportiv, cum ar fi calificarea absolut frauduloasă a Franţei chiar la acest turneu final.

Al doilea arbitraj strigător la cer s-a comis la meciul Brazilia-Coasta de Fildeş. Am văzut cu acest prilej primul gol, în mai bine de 50 de ani de când urmăresc meciuri de fotbal, înscris după două henţuri. Unul, mai mult sau mai puţin discret, s-a mai pomenit. Ba s-au văzut chiar şi goluri înscrise după henţuri grosolane (al lui Henry, la calificarea Franţei, despre care vorbeam mai sus). Dar gol după două henţuri perfect vizibile, comise de acelaşi om, în aceeaşi fază, n-am crezut că se poate. Ei bine, s-a putut. Cum s-a putut şi ca un fault penal, care l-a scos din teren pe Clano, să rămână nesancţionat, iar mai apoi să-l vedem eliminat pe Kaka pentru absolut nimic. Aştept să se care acasă şi cretinul ăsta. E ca în algebră: minus ăsta cu minus ăla, poate dă cu plus la arbitraj de acum înainte. Dacă tot am zis: „plus”, atunci trebuie spus şi că mai e un fluieraş în plus: ăla care i-a dat Italiei un penalty pe care nici mama ăluia de s-a trântit în careu nu i l-ar fi acordat. Arbitraje bune? Poate la următoarea ediţie.