Gabriel MANȚĂ

E bine, a fost weekend, am putut intra uşor în ritm. Mai anevoios vom păstra acest ritm de trei partide pe zi în timpul săptămânii. Să tot fii elev, student, ba chiar, iată, profesor! Păstrând cadrul didactic, dacă-mi permiteţi exprimarea, ce învăţăminte am tras noi după primele meciuri ale acestui Mondial exotic? Dacă în selecţionata de rugby a gazdelor, celebra Springbok - campioană mondială în două rânduri, au început să-şi facă loc sportivi de culoare, albul a dispărut aproape complet din peisajul fotbalistic. Doar una-două rezerve mai aduc aminte de cele 10 procente de populaţie albă, orientată snob către cricket. Singurul fotbalist sud-african alb, de oarecare valoare, pe care mi-l amintesc, este Mark Fish, cel care a evoluat deceniul trecut la Lazio şi apoi prin fotbalul englez. Totuşi, la meciul de deschidere a fost un moment când am revăzut, parcă, un vechi prieten. Era momentul în care a fost introdus în teren numitul Cuauhtémoc Blanco, mexicanul pe care ni-l amintim încă de acum 3-4 turnee finale, datorită unui procedeu tehnic ciudat. Blanco prindea mingea între glezne şi ţopăia pe tuşă atunci când vreun adversar intra la deposedare. Mai degrabă amuzant decât eficient, procedeul l-a făcut pe Blanco simpatic multora.

Trec cu discreţie peste nulul complet gri al Franţei cu Uruguayul, oprindu-mă direct la Argentina-Nigeria. După numai câteva minute, “obositul” Messi deja slaloma printre africani. Aşa arată un exploatat pe plantaţia Barcelonei? Mai obosit mi s-a părut Milito, intrat în repriza a doua, dar fără impactul aşteptat. Pe margine, costumat în antrenor, Maradona a a beneficiat de nenumărate prim-planuri. Citisem pe undeva nişte cotaţii ale bookmaker-ilor referitoare la direcţia atacurilor lui Maradona. Cele verbale, desigur! Printe alţii, Pele (deja s-a întâmplat, probabil Diego a pariat şi s-a grăbit să-şi ridice banii!), FIFA, Bilardo… Mi-aş permite să mai adaug un nume pe listă, Mourinho. Păi dacă Maradona face vreo ispravă la turneul ăsta, credeţi că va tolera un alt arogant în lumea asta mică?!

De la alertul Anglia-SUA am reţinut doar propunerea pentru vuvuzela primei faze (adică trompeta!): portarul Green, cu o gafă evergreen. Nu pot încheia fără un elogiu pe care nu mă aşteptam să-l fac. Reluările televiziunii sud-africane sunt absolut remarcabile! Cadre strânse pe jucătorul cu mingea, când pleacă şutul sau centrarea nu se smuceşte brusc camera ca să ne dea dureri de ceafă, ci urmează zoom out cu traseul mingii, pentru a se strânge apoi din nou cadrul la destinaţie. Bine lucrat sau Goeie werk, cum s-ar spune în afrikaans!