Gabriel MANȚĂ

Astăzi e ziua. Suntem departe, mai greu de realizat atmosfera evenimentului. Primul mondial african. Va fi unul de succes, crede Blatter. În cazul Africii de Sud, succesul se poate defini dacă nu va muri nimeni (olandezul ăla care şi-a găsit sfârşitul pe drum nu se pune). Îmi amintesc că am mai scris despre asta, în termeni sceptici, după tragerea la sorţi. Jafurile n-au avut răbdare să înceapă fotbalul, au început ele primele. Fotbalul a ajuns într-o ţară căzută dintr-o extremă, a apartheidului, în alta. O (prea) mare parte dintre cei 90% de locuitori de culoare n-a ştiut ce se poate face cu egalitatea în drepturi. Sud-africanii au ajuns să aibă una dintre cele mai mari rate ale criminalităţii din lume. Ca din întâmplare, canalul de filme MGM a rulat în ultima vreme nişte pelicule pentru familiarizare cu istoria locului. L-am văzut pe Donald Sutherland în rolul unui fost rugbist care descoperă cu perplexitate ororile săvârşite de ai săi, apoi am aflat despre legenda ucigaşului în serie Nhadiep din Namibia vecină, aflată pe atunci în administraţia Africii de Sud. Pentru anii de mai încoace ar mai fi de văzut, până nu pune guvernul taxă şi pe „torente”, filmul acela recent despre segregaţia în sport, cu Morgan Freeman în rolul lui Nelson Mandela. Abia apoi putem face nişte conexiuni pentru a realiza de ce lui Robben nu-i va prii în Africa de Sud: pentru că poartă numele unei insule cu o închisoare celebră, „frecventată” de Mandela însuşi!

În ciuda acestui mic neajuns, Olanda este una dintre favoritele mele la titlu, cealaltă fiind Spania. Motivaţia juriului: sunt singurele naţiuni care înseamnă ceva în fotbal, dar nu au fost niciodată campioane mondiale. Şi mai sunt orientate şi pe atac!

La non-favorite lista este mai lungă... Brazilia – parcă nu mai este ea însăşi, joacă europeneşte, după chipul şi asemănarea antrenorului Dunga, cel care a fost mijlocaş defensiv în fotbalul italian. A, dacă era Dinţosul... Germania – ar fi atât de banal şi de plictisitor să câştige nemţii! Italia – e primul turneu final la care nu ţin cu ea, dar cum poţi să ţii cu o echipă fără nici un „fantasista”?! Mă îndoiesc că va dribla cineva în squadra asta! Franţa – un insipid ca Domenech să fie campion mondial?! Nu-mi iese din minte nici acel Henţry...

Categoria „nu mi-ar displăcea”: Anglia (Rooney, Gerard, Capello – destule motive), Argentina (m-ar distra să le dea Maradona cu tifla celor care susţin că e o glumă de antrenor), Portugalia (pe aceleaşi considerente cu Spania şi Olanda). Plus orice altă echipă, ar fi chiar reconfortant să triumfe un outsider. Cum ar fi Honduras, să ne lăudăm şi noi că le-am dat scor campionilor mondiali!