Gabriel MANȚĂ

Cad ca popicele fotbalişti unul şi unul. Fără Drogba, Coasta de Fildeş îşi poate lua adio de la competiţie încă din faza grupei, unde Brazilia şi Portugalia vorbesc aceeaşi limbă. E drept, Drogba s-a operat la mâna fracturată şi probabil că va forţa prezenţa la acest ultim mondial (are 32 de ani). Alte două selecţionate africane, cotate cu oarece şanse de calificare în optimi, au certitudinea absenţei unor jucători de bază – ghanezul Essien şi nigerianul Obi Mikel. S-a făcut observaţia că  toţi cei trei enumeraţi mai sus joacă la Chelsea, plus neamţul Ballack, accidentat cu vreo două săptămâni în urmă. Dar nu aş restrânge aria, aş pune tot fotbalul englez în discuţie. Iată, Rio Ferdinand a dat şi el forfait. Iar Walcott nu a fost oprit în lot pe motiv de lipsă prelungită de formă. Aud că şi slovacul Skrtel, de la Liverpool, e în pericol să rateze primul meci din grupă. Să fie întâmplătoare această concentrare a indisponibililor într-un fotbal care îşi face titlu de glorie din faptul că n-are deloc pauză de iarnă, jucând până şi de Crăciun sau Revelion?! Să nu uităm că alţi doi atacanţi de clasă, Rooney şi Torres, se găsesc şi ei într-un soi de convalescenţă.

Nici cei din campionatul spaniol, cu un plus pentru Barcelona, implicată la maximum în două competiţii, nu sunt ocoliţi de uzură. Xavi trage după el, de o bună bucată de vreme, o leziune musculară devenită aproape cronică. Despre Iniesta nu se ştie dacă e fraged prin natura sa ori s-a fragilizat în timp. Ne amintim ce pondere a avut trioul Xavi-Iniesta-Torres în triumful european al Spaniei, pentru a ne da seama ce-ar însemna să cedeze vreunul dintre ei. Din restul lumii, doar două nume cu rezonanţă au încăput pe mâna medicilor, dar pentru ei încă se mai speră: italianul Pirlo şi olandezul Robben. Primul era unul dintre puţinii mijlocaşi pe care se mai putea baza Lippi, într-o squadra azzurra incredibil de frustă (una rece, alta caldă pentru italieni, fiindcă Francesca Schiavone a trecut Italia pe harta tenisului feminin, triumfând la Roland Garros!). Cât despre Robben, n-ar fi doar o pierdere a Olandei, ci şi a noastră, a privitorilor. Să sperăm că pe toţi îi vor ţine balamalele încă o lună. Hai sus, c-avem treabă!