Gabriel MANȚĂ

Da, cu arbitrajul am să încep, precum juniorul. Tuşierul din plan îndepărtat mi s-a părut dubios încă din prima repriză când l-a oprit pe Tănase din nişte faze anodine, ceea ce l-a făcut mai degrabă caraghios. Apoi, în repriză, ar fi fost de revăzut lansarea ce a premers autogolului la care au conlucrat Chivu şi Tamaş. Cum nu se poate vorbi de aşa ceva în condiţiile unui amatorism cras al televiziunii ucrainene (tot astfel vor transmite şi turneul final de peste doi ani?!), putem intui după dinamica fazei că tuşierul a ratat un ofsaid petrecut sub nasul lui. La caraghioslâcul general al meciului a contribuit şi centralul cu o fază demnă de cel mai burlesc fotbal: Daniel Niculae e semnalat, ca mai mereu, în poziţie de ofsaid, dar pentru că nu mai avea şanse să ajungă mingea, centralul face semn ca jocul să continue. Portarul îl vede însă pe tuşier cu steagul sus şi trimite mingea în zona respectivă pentru a se executa prezumtiva lovitură liberă indirectă. Niculae interceptează cu uşurinţă şi se lansează spre poartă. Văzând asta, arbitrul se răzgândeşte şi fluieră ofsaid... Ce hilari, cehii!

În ciuda scăpărilor lui Lobonţ, în spatele său e un gol mare, mai mare decât alea pe care le ia el. Ăştia tineri care vin din urmă sunt subţiri rău, poate Lung junior să confirme sau să răsară altul de niciunde. Fundaş dreapta n-am mai avut de la Dan Petrescu şi Contra încoace. Alternativa la Maftei este Săpunaru, asta dacă nu-l îngropăm definitiv de Ogăraru. Pe partea opusă, Raţ continuă să dea un randament oscilant, dar în meciurile cu miză de obicei se mobilizează. Alternativa este Radu Ştefan. În centrul apărării avem cele mai multe variante. Chivu se simte mai bine în postura de central, unde plasamentul compensează lipsa de viteză. Odată expulzat de la Dinamo, Tamaş are şanse bune de a-şi creşte nebănuit cota. Aici mai putem conta şi pe Goian sau Rădoi.

La centru-i epicentrul. Pe dreapta, Roman nu e rău, centrează bine, dar nu e decisiv. La Braşov nu joacă sub nici o presiune, nici cupe europene, nici retrogradare, aşa că plafonarea îi dă târcoale. Nu-i departe nici Ghioane care a greşit îngrozitor de mult. De un an acceptă postura de rezervă la Dinamo Kiev fără să se revolte (prin joc, nu altfel). Nici Rădoi n-a rupt gura târgului, dar prins într-un sistem mai coerent, îşi poate face treaba cu brio. Tănase ar trebui să plece din mediul toxic de la Steaua şi poate chiar din România. Aici presa de scandal stă cu obiectivul pe fundul mare al petardei sexy, iar patronul îl învaţă să nu facă sex, ci să se împreuneze... Pentru el, Tamaş poate fi un exemplu de urmat. Deac are de-acum o vârstă şi ar trebui deja să-şi facă simţită prezenţa în teren, nu să fie mulţumit cu bifarea convocărilor. Aici, la mijlocul terenului, alături de acest Răduţ, avem câţiva jucători tineri care ar trebui obişnuiţi de pe-acum cu atmosfera, pentru a le da încrederea şi impulsul necesare unei preluări a ştafetei: Torje, Bourceanu, Alexe, Ropotan. În locul lor, a fost convocat Dică!! A fost cea mai aiuritoare decizie a lui Lucescu, de departe. În schimb, junele Bud, una dintre revelaţiile returului, a rămas pe dinafară! Cu asta am făcut trecerea spre atac, unde cred că tot cu Mutu şi cu Marica vom defila. Andrei Cristea joacă pe postul lui Mutu şi va sări din schemă la revenirea sa, dacă va fi să fie. Dacă nu, o să-l aşteptăm şi pe Florin Costea şi o să ne lămurim dacă acest Alibec îi ţine locul lui Mutu doar la fiţe. Ca atacant central, Bilaşco face bine ce face, dar ce ştie să facă e cam puţin. Daniel Niculae mai are câte o străfulgerare, poate chiar să fi depăşit prelungita pasă neagră, dar nu-l văd decât cel mult ca soluţie de pe bancă. Doi jucători pentru care sezonul următor va fi ca un ultimatum în ceea ce priveşte relaţia lor cu naţionala, sunt Florin Costea şi Stancu.

Închei cu o utopie. Un meci între naţionala asta fără valoare (Chivu dixit) şi una alternativă: Lung jr. – Râpă (Oţelul), Radu Ştefan, Găman, Pârvulescu (Gaz Metan) – Torje, Ropotan, Bourceanu, Alexe – Alibec, Bud.