Nu s-a întâmplat nici o minune la Polivalentă, dar fetele de la Oltchim merită felicitările noastre. N-or fi ele cele mai bune, dar foarte bune tot sunt. Măcar ne putem consola cu titlul de golgeter al Ligii Campionilor, cucerit de adversara de sâmbătă, Cristina Vărzaru. Aruncarea aceea cu efect din încheietură, cu mingea schimbându-şi direcţia la atingerea podelei, ne-a arătat cu cine avem de-a face: o jucătoare de primă mână!
De altfel, weekend-ul tocmai încheiat a abundat în finale. Până la a trece la ce ne doare, merită amintită finala Masters-ului de la Madrid, un meci de care multora ne era dor, în aşteptarea Roland Garos-ului şi Wimbledon-ului: Federer contra Nadal. Nu am cum cuprinde aici rezultatul, dar intuiesc o victorie a spaniolului. Nadal şi-a construit un sezon pe zgură în forţă, in crescendo, propunându-şi un vârf de formă la open-ul parizian. Un obiectiv realist şi perfect realizabil. În schimb, până acum, Federer a ales să nu se macine fizic în faţa maratoniştilor zgurii. Desigur, nu va ceda fără luptă Roland Garos-ul, mai ales în cazul unei conjuncturi favorabile ca anul trecut, dar cred că abia la Wimbledon va da totul. Acolo însă îl aşteaptă şi pe scoţianul Murray, pentru care afacerea Wimbledon a devenit problemă naţională.
În fine, la fotbal ne-am procopsit cu două fericite realizatoare de event, Chelsea – cu ceva emoţii (Portsmouth a ratat un penalty la 0-0 în a doua repriză!), în timp ce Bayern i-a demolat pe muzicanţii din Bremen cu 4-0, lansând astfel şi un mesaj războinic către Mourinho. În liga mitică, CFR a reuşit cumva să nu împingă suspansul până în ultima etapă, dar evoluţia „adversarului” Viera a fost de toată jena. Peste orice s-ar mai putea trece cu vederea, însă intervenţia de la primul gol, acea ieşire în dorul lelii la intercepţie, a fost făcută de parcă era la un antrenament de refacere după o întindere! Dacă există o justiţie în fotbal, atunci măcar Cupa va ajunge, în sfârşit, şi în Moldova. Există un început în toate.